Nu există idoli, nu există zei. Doar surse de inspiraţie şi modele demne de urmat

Sursa foto: history.com

Discutam săptămâna trecută cu o prietenă bună pe tema asta. Deşi eram de acord că e bine să-i avem ca reper în viaţă pe oamenii cu realizări măreţe, nota discordantă apărea când ajungeam la termenul de "idoli". Bineînţeles, era vorba de felul cum formula fiecare dintre noi, deoarece şi acea prietenă este o persoană de acţiune şi nu se mulţumeşte doar să-i admire pe "zei". În acest articol voi prezenta viziunea mea despre acest subiect.

Voi începe prin a vă povesti o întâmplare petrecută în seara aceleiaşi zile. Eram într-un supermarket şi cineva mi-a făcut o surpriză plăcută. Cum stăteam la coadă, observ că se îndreaptă spre mine şi îmi spune: "Tu eşti Florin Chindea? Felicitări pentru ce faci! Eşti o sursă de inspiraţie!". I-am mulţumit şi am făcut cunoştinţă. Numele lui este Ioan şi cum lumea e mică, am aflat că lucrează la acelaşi cabinet stomatologic cu un alt sportiv pe care-l apreciez, Sergiu Antonie. Bineînţeles că mă onorează astfel de mărturisiri şi mă simt împlinit. Aş fi ipocrit dacă aş spune că nu mă impresionează. Astfel de momente îmi arată că tot ce fac are un rost iar viaţa mea are un sens. Însă întâmplarea asta s-a potrivit perfect cu discuţia avută în tmpul zilei cu acea prietenă.

Sursa foto: lookandlearn.com

Mi-a plăcut termenul sursă de inspiraţie, folosit de Ioan. Este similar cu model demn de urmat. De ce nu cred eu în idoli? Pentru că nu există! Eu am dovada clară. De multe ori mi se întâmplă ca oamenii să-mi spună "Păi da, tu eşti sportiv, tu poţi...". Total greşit. Nu m-am născut aşa. Exemplul concret este că eram gras acum câţiva ani, după care am slăbit 21 de kilograme şi mi-am schimbat stilul de viaţă. Dacă eu am putut, orice om poate.

Când vezi pe cineva ca fiind un idol, îl priveşti într-un mod suprarealist. Ai impresia că el poate să facă nişte lucruri pe care tu nu le poţi. Implicit te vei simţi inferior şi neputincios. Însă dacă îl priveşti ca o sursă de inspiraţie, te va motiva să evoluezi şi tu. În cazul în care nu ai probleme reale de sănătate, ai un organism format din aceleaşi elemente, capabil să se adapteze la condiţiile la care îl supui.

Eu uneori încerc să demonstrez că sunt un simplu om, povestind şi despre greşelile pe care le fac. Astfel, dau şi exemple demne să NU fie urmate. O poveste amuzantă dar utilă este cea de la Maratonul Regal 2013 iar una recentă, deloc amuzantă dar utilă, este despre căzătura de la Şiria, la coborârea de pe deal. Nu, nu suntem idoli, nu suntem zei, suntem simpli oameni care sângerăm şi în final murim. Dar până atunci, depinde doar de acţiunile noastre dacă rămânem în mediocritate sau realizăm lucruri măreţe!

Doi atleţi pe care îi apreciez mult şi pe care-i consider surse de inspiraţie sunt Steve Prefontaine şi Emil Zátopek. Da, îi apreciez şi îi admir în prezent, deşi au murit. Nu au fost zei, au fost nişte oameni minunaţi care au muncit mult pentru a ajunge la acel nivel. Iar moartea lor le dovedeşte umanitatea. La fel este povestea fiecăruia dintre noi, contează cum ne trăim această viaţă scurtă şi ce lăsăm în urmă. Şi da, este important să-i admirăm pe oamenii de acţiune, care realizează lucruri măreţe. Dar ca punct de plecare pentru propria noastră evoluţie...

În continuare îţi las 4 exemple de oameni în viaţă, care pot reprezenta surse de inspiraţie. Eu unul nu văd vreo diferenţă între ei, deşi poveştile lor sunt diferite. Punctele comune sunt voinţa, determinarea, perseverenţa...

Olimpiu Porumb, un om care a avut o viaţă sedentară până la vârsta de 44 de ani. Dar după ce şi-a dorit cu adevărat, şi-a schimbat stilul de viaţă, a slăbit iar acm este un model demn de urmat pentru copiii săi şi nu numai.

Ciprian Ştefănescu, un om care după ce a fumat timp de 23 de ani, a reuşit să se lase. Şi-a schimbat stilul de viaţă iar acum se bucură de alergare.

Mugur Frăţilă, un om care a muncit mult, indiferent de obstacole şi a încercat să fie cât mai bun pe toate planurile: triatlon, familie şi viaţa profesională.

TU, un om care...