marți, 8 aprilie 2014

Calirea organismului uman. Intarirea sistemului imunitar. Solutia impotriva racelii

Calirea organismului uman. Intarirea sistemului imunitar. Solutia impotriva racelii
Sursa foto: fabulosi-t.blogspot.com
După cum aţi observat, pe acest blog am publicat în mare parte articole originale bazate pe propria mea experienţă. Alături de ele, am publicat şi unele care conţin informaţii găsite pe internet sau în diferite cărţi. Pe acestea nu aş avea cum să le inventez eu deoarece au făcut subiectul studiului oamenilor de ştiinţă. Azi voi publica un astfel de articol, pentru a transmite informaţia mai departe.

Călirea organismului uman

Sursa: Igienă și Elemente de Nutriționism (Culea Cătălina)


Omul trebuie să se adapteze permanent la condiţiile de mediu. Capacitatea de adaptare este diferită în funcţie de modul de viaţă, vârstă, sex, de interesul pentru activitatea de călire în diferite perioade ale vieţii.

Creşterea calităţii rezistenţei organismului la factorii de mediu externi se face într-un anumit mod pentru a se putea crea reflexe puternice de apărare la aceşti factori de mediu.

Călirea este metoda prin care se folosesc factorii naturali; după anumite principii şi reguli se realizează mărirea rezistenţei generale a organismului faţă de variaţiile bruşte ale factorilor mediului extern şi faţă de îmbolnăviri.

Această metodă combinată cu exerciţiile fizice în aer liber duce la creşterea accentuată a rezistenţei generale a organismului.

Pentru sportivi călirea capătă o importanţă deosebită deoarece antrenamentele şi competiţiile se desfăşoară în condiţii de mediu diferite, uneori extreme. Randament maxim dau numai sportivii de performanţă cu un grad înalt de călire.

Principiile călirii

Sunt asemănătoare cu cele ale antrenamentului sportiv.

Gradaţia: Se realizează prin variaţia intensităţii factorilor de mediu precum şi a duratei în timp a acţiunii acestora.
Călirea începe în sezonul cald când organismul este mai puţin solicitat de mediul extern. Temperatura apei şi aerului sunt mai ridicate, expunerea la soare când razele sunt mai puţin intense, creşterea treptată a duratei de expunere de la minute la zeci de minute. Pentru a fi eficient un factor excitant, trebuie să crească progresiv intensitatea. Durata nu trebuie exagerată la început pentru a evita apariţia de modificări negative.

Continuitatea: Călirea se efectuează sistematic, continuu din prima copilărie până la vârsta înaintată. Exemplul cel mai clar este îngrăşarea stratului cărnos la mâini, faţă, conductibilitatea termică scade scăzând pierderea de căldură a organismului. Întreruperea călirii duce la scăderea gradului de antrenament al aparatului termoreglator.

Variaţia intensităţii: Se modifică intensitatea factorilor de mediu, durata timpului mai scurtă, mai lungă în funcţie de intensitatea factorilor de mediu.

Variabilitatea mijloacelor de călire: Deci folosirea de factori diverşi, mijloace cât mai variate. Se combină 2-3-4 factori: băi de aer, apă, soare în acelaşi timp; proceduri diferite cu apă, expunere la aer cald rece, umed, uscat, vânt, ploaie toate combinate cu exerciţii fizice. Gimnastica de dimineaţă în aer liber, urmată de proceduri de călire cu apă, exerciţii fizice, exerciţii de respiraţie controlată. Practicarea de sporturi în aer liber, ciclism, crosuri, orientare turistică, schiului, înotului etc. oferă posibilitatea menţinerii unui grad înalt de călire cu efecte dintre cele mai favorabile asupra sănătăţii, puterii de muncă.

Individualizarea mijloacelor de călire: Se face în funcţie de particularităţile individuale, vârsta, sex, tip de sistem nervos, stare de sănătate, grad călire anterioare, de activitate profesională, etc. Unii factori sunt suportaţi mai bine, de exemplu apa faţă de aer sau soare.


Călirea cu ajutorul aerului

Calirea organismului uman. Intarirea sistemului imunitar. Solutia impotriva racelii. Aer
Sursa foto: lastfrontierheli.com
Aerul prin caracteristicile sale de temperatură, umiditate, viteză de deplasare, puritate, acţionează asupra organismului intensificându-i metabolismul, întărind sistemul nervos, îmbunătăţirea sistemului termoreglator al organismului.

Reguli de călire cu ajutorul aerului:

Băile de aer pot începe în casă, în cameră, balcon, terasă, începând cu temperaturi ale aerului de la 20-25 °C care scad treptat zilnic.

Gimnastica se începe îmbrăcat complet apoi din ce în ce mai sumar, aerisirea permanentă sau temporară a camerelor, cu ferestre deschise sau întredeschise, etc, până la egalarea temperaturii de afară.

Baia de aer (în aer liber) se face vara, dimineaţa la ora 7-8, o singură baie pe zi de 5-10 min., apoi durata creşte până la 2 ore de 2 ori pe zi.

La început baia de aer se face fără vânt, umiditate, acestea putând fi prezente mai târziu.
Baia de aer se începe cu o serie de exerciţii fizice.
Între baia de aer şi masă se lasă un spaţiu de 1-2 ore; nu se face după eforturi fizice mari fără ca organismul să fi revenit la normal.

Baia de aer se termină cu masaj - automasaj şi cu folosirea unor proceduri de călire cu ajutorul apei.
La apariţia senzaţiei de frig, baia se întrerupe, se fac mişcări mai vioaie, se îmbracă corpul cu echipament adecvat, se trece la soare, etc, se pot bea băuturi călduţe, ceai, cafea slabă, etc.

Efectul călirii cu ajutorul aerului se materializează în folosirea temperaturii de 18 °C şi sub în cameră, menţinerea unui geam deschis tot timpul anului, în folosirea în cameră a unei vestimentaţii sumare.

În perioadele de frig sportivii mai puţin căliţi fac mai frecvent leziuni musculoligamentare. Este necesară o încălzire prelungită în trening pentru menţinerea căldurii musculare.

Pentru sportivii care se antrenează şi care lucrează în săli este foarte indicat să se facă pregătiri în aer liber atât vara cât şi iarna.


Călirea cu ajutorul soarelui

Calirea organismului uman. Intarirea sistemului imunitar. Solutia impotriva racelii. Soare
Sursa foto: pharmacistontherocks.wordpress.com
Razele soarelui trecând prin atmosferă sunt absorbite, reflectate, difuzate de moleculele gazoase sau de aerosoli.

Cantitatea de energie, radianţa solară ce ajunge la suprafaţa pământului depinde de:

- Înălţimea soarelui deasupra orizontului (lungimea drumului parcurs de razele solare); drum lung - radiaţii
mai reduse.
- Gradul de transparenţă al atmosferei; transparenţă ridicată - raze solare mai multe.
- Unghiul sub care cad razele solare pe suprafaţa pământului (orizontală); unghiul ascuţit înseamnă radiaţii
mai puţine pe unitatea de suprafaţă.
- Pentru călire se folosesc zilele senine şi orele la care soarele se găseşte la o înălţime de 30° faţă de
orizontală. Sub acest unghi razele ultraviolete sunt inutile.

Reguli pentru călire cu ajutorul soarelui:

- Baia de soare să fie totală, directă, progresivă şi continuă
- Poziţia culcat este cea mai indicată cu picioarele orientate spre soare (razele cad sub un unghi cât mai
aproape de 90°)
- Dozarea se face după timp, intensitatea radiaţiilor pe unitatea de suprafaţă
- Durata creşte de la câteva minute pe fiecare parte a corpului la 1-2 ore şi mai mult
- Se poate practica expunerea pe segmente ajungându-se după 6 zile la expunerea întregului corp timp de
30 de minute; această metodă este indicată la copiii mici şi vârstnici.
- Capul şi ochii trebuie protejaţi; şepcile să fie din materiale permeabile la aer
- Cel mai indicat timp de expunere este între 8-11 dimineaţa când razele cad sub un unghi de 30°, aerul este mai curat, temperatura nu este prea ridicată; după ora 11 predomină intensitatea razelor calorice care pot produce arsuri.
- Baia de soare se face după un dejun uşor şi se termină cu o oră înainte de masă; după masa de prânz baia
de soare se poate începe la 3 ore.
- La începutul călirii cu razele soarelui se face o singură baie pe zi; se ajunge la 2 băi distanţate de cel puţin
4 ore.
- După baia de soare este indicată o odihnă de 10-15 min la umbră; urmează duşul sau înotul.
- Nerespectarea acestor indicaţii poate duce la o serie de accidente: arsuri gr. I-II, supraîncălzire (şoc
termic), insolaţia (congestia cerebrală)
- Există contraindicaţii: tuberculoza evolutivă, hipertensiunea arterială, boli febrile, supraantrenament la
sportivi etc.
- Băile de soare se pot face oriunde în mijlocul naturii - în loc deschis. Cele mai folosite climate pentru
călirea cu razele solare sunt cele de munte şi mare.

Climatul de munte

Prezintă o cantitate crescută de raze solare datorită stratului de aer mai subţire, puritatea aerului, albedoul zăpezii care este de 80-85%.
Razele solare sunt uniforme cu mici variaţii vara sau iarna.
Băile de soare se pot efectua şi iarna.

Climatul marin

Beneficiază de un grad mare de luminozitate la malul mării datorită albedoului marin (reflectarea razelor solare de apă de mare) şi nisip; aerul este curat, fără praf.

Uniformitatea radiaţiilor mai mare decât la munte. Luminozitatea persistă şi în zilele în care aerul este acoperit cu un strat subţire de nori care difuzează razele solare.

Bogăţia în raze ultraviolete datorită absorbţiei razelor calorice de către vaporii de apă din atmosferă (deasupra mărilor umiditatea este de 75-80%) de către apa mării şi chiar de nisipul de pe plajă.

Aerul de pe litoral este încărcat cu particule fine de apă care conţin clorură de sodiu, sulfat de magneziu, iod, siliciu; aerul conţine şi o mare cantitate de ozon.

Absorbţia razelor infraroşii de către mare transformă baia de soare într-un factor răcoritor. Baia se face pe intrânduri în mare, pe barcă sau pe nisipul de lângă apa mării.

Băile de soare se pot practica în oraşe în solarii special amenajate cu nisip, umbrare, bănci, duşuri, etc, în cartiere cu multă verdeaţă.

Radiaţiile solare cresc intensitatea metabolismului organismului.

Vara unele antrenamente trebuiesc făcute în orele în care soarele dogoreşte mai tare pentru a se obişnui cu competiţiile desfăşurate în condiţii asemănătoare (cum ar fi IronMan Oradea).


Călirea cu ajutorul apei

Calirea organismului uman. Intarirea sistemului imunitar. Solutia impotriva racelii. Apa
Sursa foto: outdoorproject.com
Apa are o puternică acţiune asupra termoreglării deoarece conductibilitatea termică a apei este de 3 ori mai mare decât a aerului.

Modificările principale asupra organismului sunt:

- asupra aparatului cardiovascular
- asupra aparatului respirator
- asupra metabolismului
- asupra termoreglării

Procedurile trebuie să fie:

- de scurtă durată (minute)
- repetate la intervale scurte
- alterarea rece cu cald

Calitatea apei trebuie să fie apropiată de calităţile apei potabile.

Procedurile de călire cu apa:

- Fricţionarea cu prosopul umed: -se face de obicei dimineaţa după gimnastica igienică. Prosopul la
început este înmuiat în apă cu o temperatură de 20-25 °C coborându-se la 2-3 zile cu un grad până se
ajunge la temperatura din cameră.

- Stropirea sau turnarea apei pe cap – după obişnuinţa cu temperatura de 12-15 °C se trece la călirea prin
stropire. La început se foloseşte apa cu o temperatură de 33-35 °C care scade treptat până la 20 °C. durata este de 1-2 min. După stropire urmează fricţionarea cu prosopul umed, ştergerea apei cu un prosop uscat şi aspru. În cameră se scade temperatura treptat până la temperatura de afară apoi se poate trece la
stropire cu apă din aer liber.

- Duşul – mijloc superior de călire cu apă. El acţionează prin temperatura apei şi efectul de masaj. Se
începe cu 33-35 °C şi se coboară treptat până la 25-20 °C. Duşul rece se practică după ce organismul s-a
liniştit după efort. Pielea să fie caldă dar netranspirată. După duş urmează masajul sau automasajul.
Durata duşului 1-2 minute.

- Scăldatul – are cel mai mare efect de călire. Se poate practica în râuri, lacuri, apa mării. Intrarea rapidă
în apă cu toată suprafaţa corpului plus aerul, soarele, presiunea apei şi mişcările executate în apă fac
scăldatul un principal mod de călire al organismului.

Fazele reacţiei organismului la contactul cu apa rece:

Faza I:

-  vasoconstricţie periferică: - paloare; răcirea tegumentelor; senzaţie de frig
-  vasodilataţie centrală: - creşterea tensiunii arteriale

Faza a II-a: vasodilataţie periferică: - înroşirea tegumentelor; senzaţie de cald

Faza a III-a, dacă se stă prea mult în apă: vasodilataţie periferică paralitică: - paloare; senzaţie de
frig; tremurături; horipilaţie; cianoza buzelor. În această fază se iese din apă, se şterge cu un
prosop uscat, aspru. Se efectuează mişcări vioaie, masaj, se beau băuturi calde.

- Baia în mare este cea mai recomandată datorită avantajelor climatului marin şi calităţilor apei de mare.

Scăldatul în lacuri necunoscute se face cu prudenţă. Nu se sare în apă cu capul înainte când nu
cunoaştem adâncimea apei, a lipsei materialelor care pot produce răniri grave (sârme, fiare etc.).

Scăldatul: - nu începe într-o apă cu temperaturi sub 18-20 °C; - se face o singură baie când aerul este mai
cald; - locul să fie ferit de vânt; - nu se intră în apă încălzit, transpirat; - se alege o zonă cu nisip cu pantă
lină; - la început durata este de 3-5 minute; - în apă se fac mişcări energice, 2-3 scufundări, înot; - corpul se
şterge bine la ieşirea din apă; - când apare senzaţia de frig se va ieşi din apă.

Călirea cu apă rece a picioarelor asigură o bună circulaţie de întoarcere a sângelui şi previne apariţia bolilor virotice (în special).

Contraindicaţii ale călirii cu apă

- boli cardiovasculare
- boli pneumonice acute
- boli contagioase
- vârsta înaintată - cu grad mare de arterioscleroză.


Sursa: Igienă și Elemente de Nutriționism (Culea Cătălina)

4 comentarii:

  1. Foarte bune informațiile. Prețioase chiar. De mică umblam desculț prin zăpadă.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Mă bucur! Multă lume caută soluţia împotriva răcelii în farmacii. Cred că este mai bine să întărim sistemul imunitar apelând la călirea organismului decât la medicamente :).

      Ștergere
  2. Foarte util articolul! Multumim, Florin!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Cu plăcere, Diana! În perioada asta ne vom căli organismul cu ajutorul soarelui :).

      Ștergere

Recomandări