Sâmbătă, 26.04.2014, am continuat "plimbările" prin natură, de această dată pe traseul Buziaş - Silagiu - Buziaş. Ca de obicei, Ciprian Ştefănescu a propus traseul iar noi am fost încântaţi de idee. Eu speram să mă întâlnesc la Buziaş cu o prietenă mai veche, Mariana, căreia îi dădeam nuci când eram copil.
După ce am ajuns în Buziaş, am făcut o poză de grup şi am început să alergăm. Pe la ora 10:30 încă era înnorat. Eram în dubii referitor la câte straturi de haine să am pe mine. Până la urmă am ales două, deoarece nu părea să fie prea frig. Am alergat până am ieşit din Buziaş, după care am dat de un drum de pământ. Era destul de umed pe acolo şi încet simţeam cum pantofii devin tot mai grei. Observam cum se formează o nouă talpă de pământ sub pantof. Se pare că din nou, Ciprian ne pregătise o surpriză, o programare la spa în natură şi împachetări cu nămol, ceva similar cu aventura de la Bazoşu Nou.
După ce am trecut de mlaştină, a venit partea frumoasă, mai exact pantele. Mi-a făcut plăcere să alerg la deal, deşi era mai greu. Am alergat până în cel mai înalt punct din zonă, după care am început să coborâm spre Silagiu. Între timp ne-am împărţit în 3 grupuri şi nu mai ştiam exact când ne vom întâlni cu restul. Eu am rămas cu Diana Crăiniceanu, care era la prima ei alergare pe o astfel de distanţă, prin nămol şi dealuri. La ieşirea din Silagiu ne-am reîntâlnit cu restul trupei. Ciprian ne-a povestit că se întâlnise cu un sportiv profesionist care se antrena pentru marş. Partea amuzantă era că el mărşăluia la viteza cu care Ciprian alerga.
Iniţial planul era să alergăm 17 km. Eu şi Diana am făcut 18 km iar Ciprian vreo 23 km deoarece după ce a ajuns înapoi în Buziaş, s-a întos pentru a ne întâmpina. Astfel, am alergat şi noi până la locul de unde plecasem iniţial. Deşi la plecare era înnorat, acum deja era însorit şi cald. Am ajuns înapoi doar în tricou. Chiar glumeam că iar am avut o alergare cu două anotimpuri. După ce am mai stat puţin de vorbă, am pornit spre casă. Pe mine, Ciprian şi Diana Şerban, ne aştepta încă o aventură în Timişoara, mai pe seară, când urma să mergem la ziua de naştere a unui bun prieten, Bogdan Umanschi, unde urma să ne... rehidratăm...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu