miercuri, 2 aprilie 2014

Semimaraton Novi Sad 2014. Sau cum am alergat în timp ce dormeam

Semimaraton Novi Sad 2014

După ce pe 15 Martie am participat la Alba Iulia City Race iar pe 23 Martie am alergat 50 km pe ruta Coşteiu - digul Timişului - Dragşina, am încheiat luna participând la semimaratonul de la Novi Sad pe 30 Martie. Având în vedere că am avut o lună plină, era normal să nu adorm în noaptea dinaintea concursului, să mă transform în vârcolac şi să exprim un mare "Auuu" uitându-mă la stele. Şi nu mă refer la sunetul lupilor, ci la sunetul pe care-l scoţi când te doare. Pe mine mă durea sufletul văzând că nu pot să adorm, ştiind că în acea noapte se schimbă şi ora. Prin urmare, am postat o ghicitoare pe Facebook: "Dacă adorm la 3, care devine 4 iar eu trebuie să mă trezesc la 5, câte ore dorm? O fi suficient înainte de un semimaraton :))?". Răspunsul urma să-l aflu mai târziu...

Aşa că m-am trezit după o oră de somn, cu o senzaţie plăcută, similară cu stresul post-traumatic de după bătaie. Iar după întrebarea "De ce merg la acest concurs şi ce rost are?" şi expresia "Ce aş mai dormi...", m-am spălat cu apă rece, am mâncat nişte paste, m-am echipat şi am coborât în faţa blocului unde mă aştepta Vali Mureşan cu caleaşca trasă de şasă unicorni frumoşi... Am mers cu trăsura şi după două zâne (Cristina Jeberean şi Diana Crainiceanu), apoi am pornit la drum până la punctul de întâlnire cu restul alergătorilor din Timişoara. De aici, am pornit peste mări şi ţări, cu destinaţia Novi Sad. Probabil era o idee bună dacă nu plecam noi aşa victorioşi fără să urmărim o altă maşină cu oameni care ar fi ştiut destinaţia exactă. Anul trecut când am participat la Novi Sad aşa am făcut şi am ajuns la fix. De data asta, ruta a suferit unele modificări...

Semimaraton Novi Sad 2014. Florin Chindea si Radu Milea
Pe scurt, ne-am rătăcit după ce am intrat în Novi Sad. Dar ne-am dat seama de acest lucru după ce era să ieşim din oraş, pe partea cealaltă. Între timp apăruse şi maşina cu echipa condusă de Olimpiu Porumb. Ne-am reorientat după GPS-ul lui şi până la urmă am ajuns la locul faptei, unde am mers să ne înscriem. După ce am supravieţuit înscrierii, care se făcea într-o cameră destul de mică, foarte aglomerată, am ieşit la lumină şi am mers în zona de unde urma să se dea Startul. Aici m-am întâlnit cu alergătorul care "nu e om" şi are "faţă angelică" din articolul de pe Biciclistul.ro. Mă refer la Radu Milea, cu care aveam în comun costumaţia reperezentativă a României. Probabil a fost puţin dezamăgit să vadă că în Novi Sad nu sunt munţi pe care să alerge la deal dar bun o fi fost şi platul :). De fapt, pe traseu a fost şi o impresionantă deiferenţă de nivel de vreo 2 - 3 metri, pe un pod. Take that trail runners :))!

La locul evenimentului m-am întâlnit cu foarte mulţi alergători din Timişoara, Arad şi alte oraşe. După ce am mai stat puţin de vorbă, am început să ne facem încălzirea, să ne hidratăm cât mai bine până la Start şi ne-am asigurat să vizităm încă o dată cutia magică. Dar bineînţeles, era imposibil să participăm la concurs fără poza de grup. Îmi pare rău că nu ne-am organizat mai bine, să facem poză cu toţi alergătorii din Timişoara. Involuntar, ne-am grupat cumva în bisericuţe, fără vreo legătură cu ziua în care se desfăşura concursul. Aşa că au fost mai multe poze, cu mai multe grupuri. Iat-o pe cea în care am apărut şi eu:

Semimaraton Novi Sad 2014

Şi cu această ocazie am folosit cureaua pentru numar Compressport în locul clasicelor ace. A trebuit totuşi să improvizez puţin deoarece foaia cu număr nu avea găuri. În picioare aveam perechea de Adidas AdiZero Ace 3M, la fel cu cea purtată de Mineran Constantin. Măcar atât să avem în comun :). În scurt timp m-am poziţionat la linia de Start, în primele rânduri. Nu pentru a porni în forţă ci pentru a fi sigur că nu adorm în ultimul rând.

După ce s-a dat Startul, evident că toată lumea a pornit foarte tare. Mi-am dat seama de acest aspect după vreo 300 de metri, când GPS-ul îmi arăta 3:47 min/km. E cea mai mare capcană la început, când nu simţi că alergi repede. Aşa că am scăzut viteza. Eram oricum pe teren necunoscut, nu ştiam exact cum voi reacţiona după doar o oră de somn. Era clar că nu voi putea alerga la o viteză prea mare. Dar bineînţeles că am avut un moment în care m-am crezut Zorro călare pe calul Pegas şi m-am gândit că poate reuşesc să scot 1h:30min. Acest gând naiv l-am avut deoarece anul trecut am scos 1h:28 la Novi Sad, după 10 ore de somn şi după o perioadă bună de antrenament. Acum nu era cazul. În scurt timp mi-am dat seama că nu sunt Zorro şi parcă sunt pe o bicicletă Pegas la un triatlon... pedalând prin apă. După vreo 5 km am realizat că nu mai pot menţine viteza pentru 1h:30 iar pe la kilometrul 10 am fost gata. Simţeam cum mi se face somn în timpul alergării şi deşi credeam că alerg repede, GPS-ul ţinea să mă contrazică.

Semimaraton Novi Sad 2014. Florin Chindea

Aşa că am început eşuarea, gândindu-mă că mai am 11 km de chin... care păreau o eternitate. Pe traseu încercam să salut alţi alergători români şi să le zâmbesc. Eu credeam că asta observă şi ei. Dar după concurs, Vali Mureşan mi-a spus că se vedea pe mine că sunt terminat şi că nu arătam tocmai vesel. Îmi dau seama că realitatea era precum în poza următoare, cu specificaţia că nu mă credeam fată. Deşi, după colanţii cu care alerg de obicei, se mai pot face confuzii...

Sursa foto: http://runningonfifty.wordpress.com
În timpul consursului am învăţat un nou cuvânt sârbesc: arşiţa. Dacă anul trecut erau -2 grade Celsius şi eram îmbrăcat gros, anul acesta au fost vreo 20 de grade. Căldura asta nu m-a avantajat acum. La un moment dat eram mult mai în faţă decât Vali. Îl mai salutam uneori când îl vedeam pe partea opusă. Dar undeva pe la kilometrul 18 - 19 l-am luat prin surprindere şi am apărut din spate. Mister total :). Ţin să precizez că nu alergasem atât de repede încât să-l întrec cu o tură... După aceea mi-am continuat naufragiul până la final, unde am fost bucuros că nu mai trebuie să alerg. În scurt timp m-am întâlnit cu alţi alergători şi am reînceput să am o stare pozitivă. Unii dintre ei erau la prima participare la o competiţie, alţii erau bucuroşi pentru că au realizat un Personal Best. Cu această ocazie vreau să o felicit pe Diana Crainiceanu pentru debutul foarte bun la 10 km şi pe Răzvan Vlădescu pentru recordul personal obţinut tot la acea probă.

Dintre elite, am aflat că Mineran Constantin a terminat pe locul 2 iar Radu Milea pe locul 7. Felicitări ambilor! Eu am terminat pe un victorios loc 150 din 449 de participanţi la general, cu timpul 01:42:56. Vreau să le mulţumesc pe această cale organizatorilor de la Novi Sad pentru că m-au inclus în categoria de vârstă 18 ani. M-au făcut să mă simt şi mai tânăr decât mă simt.

După ce toată lumea a ajuns la Finish, am mai stat puţin pe acolo. Din păcate nu am rămas suficient încât să facem o poză de final alături de toţi alergătorii din Timişoara. Printre aceştia erau şi prieteni de-ai mei sau oameni pe care-i respect, alături de care mi-ar fi plăcut să apar în poză. Iată şi poza lor de grup:

Semimaraton Novi Sad 2014. Grup 2

La întoarcere, am mai avut un moment în care ne-am simţit tineri. După ce am trecut de Vamă, am fost opriţi de un agent de la Poliţia de Frontieră. I-am spus că venim de la semimaratonul de la Novi Sad iar el a spus: "Ştiu, tocmai a trecut un domn mai în vârstă, probabil antrenorul vostru.". În acel moment ne-am simţit şi tineri şi atleţi profesionişti. Îi mulţumim! Dacă-i spuneam că am primit şi medalii, credea că suntem şi campioni. Nu am avut acea inspiraţie de moment...

Având în vedere că a fost o vreme frumoasă, la întoarcere mă bucuram de peisajul care se observa pe marginea şoselei. Admiram pajiştea şi copacii, la fel cum o făceam când eram copil. Puţin îmi păsa de rezultatul de la concurs. Eram doar bucuros pentru acea zi frumoasă. Subliniez acest lucru deoarece anul trecut probabil aş fi fost foarte dezamăgit dacă nu scoteam un rezultat bun. Între timp am descoperit că nu sunt vreun sportiv profesionist şi că există lucruri mult mai importante în viaţă decât rezultatul de la un concurs. Asta nu înseamnă că pe viitor nu voi mai avea şi rezultate bune. Înseamnă doar că am învăţat să mă bucur mai mult de viaţă, indiferent de rezultate. Şi acum, oricum realizasem un Personal Best la categoria "Semimaraton după o oră de somn" :).

După ce ne-am întors în ţară, am fost invitaţi de familia lui Vali Mureşan pentru o nutriţie optimă de recuperare. Aici ne-am bucurat de o masă pe cinste şi de Isoşoreana, am dezbătut probleme existenţiale, după care am plecat spre casă. Abia aşteptam să ajung în patul meu şi să dorm. Aşteptam acest moment de la ora 5 dimineaţa când m-am trezit... Între timp am aflat şi răspunsul la ghicitoare: Nu e suficient sa dormi doar o ora inainte de un concurs!

Ca planuri de viitor, unul serios este să las alergarea pe locul 2. Cum unii poate ştiţi, de ceva vreme mi-am schimbat domeniul de activitate, m-am reprofilat pe masaj. Un astfel de pas la 30 de ani include ceva emoţii. Aşa că vreau să mă axez în primul rând pe evoluţia mea ca maseur. Simt aceeaşi pasiune pentru acest domeniu, la fel cum simt pentru alergare. Speranţa mea este ca pe viitor să reuşesc să obţin din masaj resursele necesare pentru a putea participa la competiţii. Nu mi-aş putea dori mai mult. Însă până atunci, nu stau foarte bine cu banii, aşa că probabil voi participa la mai puţine concursuri de alergare. În acelaşi timp, având în vedere că antrenamentele sunt gratuite, vreau să le iau în serios în următoarea perioadă şi să revin la forma în care eram anul trecut. Şi bineînţeles, vreau să alerg în continuare prin naTură...


4 comentarii:

  1. Mai ai energie si pentru Maratonul International Cluj? :D

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Energie ar mai fi. Cu banii stau mai prost :)). Nu ştiu dacă mai ajung anul ăsta la Cluj...

      Ștergere
  2. Felicitari Florin!
    Cert este ca am avut o iarna in care nu putem spune ca ne-am antrenat cu adevarat. E firesc ca rezultatele sa nu fie cele mai convingatoare. Trebuie sa-ti doresti la fel de multe ca si pana acum si vei ramane la fel de vorbaret, zambaret si vesel.
    Capul sus si joc de glezne!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Mulţumesc, la fel, Răzvan!
      Şi promit să dorm mai mult :))!

      Ștergere

Recomandări