miercuri, 19 martie 2014

Alba Iulia City Race 2014. O excursie frumoasă

Alba Iulia City Race 2014

În articolul în care vă invitam la Alba Iulia City Race, făceam următoarea afirmaţie: "Aceasta este posibil să fie prima competiţie la care voi participa anul acesta. Având în vedere că mi-am revenit recent după o accidentare, voi merge într-un fel de excursie, fără să-mi pese de timpul pe care-l voi obţine.". Şi în excursie am mers... La fel ca în clasa a 4-a, când am mers cu şcoala la Alba Iulia. Doar că de această dată am simţit un grad mai mare de libertate.

Am ajuns la Alba Iulia în ziua dinaintea concursului. După ce ne-am cazat, am mers să vizităm Cetatea Alba Carolina şi să ne ridicăm kit-urile de participare. Prin cetate am făcut poze cu diferite repere turistice sau locuitori mai ciudaţi, nemişcaţi, chiar împietriţi am putea spune. După ce ne-am ridicat kit-urile, am mers la un restaurant din apropierea hotelului, pentru a lua masa [Ana Maria, îţi mulţumim :)!]. Iar seara eu şi Ciprian Ştefănescu am asistat la şedinţa tehnică prezentată de Radu Milea.

Cetatea Alba Carolina

A 2-a zi ne-am trezit de dimineaţă pentru a lua micul dejun oferit la Hotel. Aici am avut bucuria de a mă întâlni cu mulţi sportivi, profesionişti sau amatori, pe care-i respect. După acest moment, ne-am întors în camere, ne-am echipat pentru concurs şi am mers în Cetate, la locul evenimentului. Am mai făcut nişte poze de grup, am mai salutat nişte cunoscuţi (din viaţa reală sau de pe Facebook) şi în scurt timp ne-am aliniat la punctul de Start. Ca o paranteză, expresia câştigătoare despre Facebook a aparţinut lui Simon Ovidiu şi a sunat aşa: "Ne ştim din Like-uri!" :)).

Alba Iulia. Mihai Viteazul

3, 2, 1... Start? Nuuuu!!! A fost 3, 2, 1... ... ... BOOOOM!!! Organizatorii ne-au luat prin surprindere, semnalând momentul de începere a competiţiei cu un pistol foarte mare, mai excat cu un tun. A fost un moment inedit, nu doar pentru organizatori dar şi pentru noi, deoarece a fost prima dată când ne-a crescut pulsul înainte de a începe să alergăm. Chiar glumeam cu Narcis Badea că probabil asta a fost cauza pentru care aveam pulsul peste 170 bpm pe primii kilometri, după care a scăzut.


Putem spune că am început să alergăm "speriaţi de bombe". Oricum, noi neavând nici un obiectiv de timp, ne-am poziţionat strategic în ultimul rând. Conform zicalei "Cei din urmă vor fi cei din urmă", am pornit uşor, am mai discutat un pic, am mai făcut o glumă, până s-a mai eliberat puţin traseul. Eu şi Narcis am alergat o porţiune împreună. După câţiva kilometri, am ieşit din Alba Iulia şi ne-am întâlnit cu inamicul numărul 1 al alergătorului de plat... panta! Pentru a ştii cum să ne pregătim, un prieten ne-a dat toate denumirile, pentru a nu rata nimic:

clină, coastă, coborâș, costișă, muchie, povârniș, pripor, repeziș, scoborâș, versant, (rar) prăvălac, prăvăliș, (înv. și reg.) piază, scapăt, (reg.) pieptan, pieptar, piezișea, povârghie, prăval, prăvălitură, răpăguș, (prin Munt.) aplecuș, (înv.) bair, povârnitură, (fig.) șold. (~ a unui deal.)

Având în vedere că noi reprezentam o legumă din grădina de zarzavaturi, mai exact... varză, printre alergătorii cu antrenament montan, a trebuit să ne decidem repede dacă alergăm sau mergem la deal. După cum spuneam şi altădată, dacă nu te numeşti Radu Milea sau Ionuţ Zincă, nu alerga la deal. M-am uitat în buletin şi scria Chindea. Aşa că am mers pe pantele mai serioase iar pe cele uşoare, alergam uşor. Cum prindeam o porţiune de plat, creşteam viteza iar la coborâri încercam să menţin un echilibru.

Şi de această dată mi s-a confirmat revelaţia de la Hercules Maraton... nu suport coborârile. Am impresia că nu mai pot controla picioarele dacă îmi dau voie să alerg. Dacă încerc să frânez, e un adevărat chin. Dar după toate aceste probleme existenţiale, am descoperit forma perfectă pentru alergarea montană. Este din categoria "Senzaţional! Forma de alergare ştiută doar de antrenori. Află aici de ce este ţinută secretă". Dar pentru că sunt bun cu voi, v-o prezint în mod gratuit. Arată aşa:

Alba Iulia City Race 2014. Forma de alergare
Sursa foto: Bicheru Cycling
După succesiunea de urcări, plat, coborâri, am ajuns la Vârful Mamut, punctul cel mai înalt de pe traseu. Aici nu m-au ajutat cu nimic încurajările de genul "până aici a fost mai greu, de acum vin coborâri". Chiar am făcut cu un alergător gluma mea clasică: "Nu puteam găsi şi noi un alt hobby, cum ar fi pescuitul?" şi am pornit la vale. După ce "m-am mai distrat" o vreme, am observat în depărtare oraşul. Nu-mi venea să cred că mă apropii de final. Am ajuns din nou pe drum de pământ, iar pe o coborâre uşoară, urmată de plat am accelerat mai tare. Asta a fost pe la kilometrii 18, 19 şi 20, unde am atins următoarele viteze (pace-uri): 4:16 min/km, 3:57 şi 4:11... Iar pe ultimul kilometru simţeam că devine tot mai greu. Când am ajuns în apropierea zonei de Finish, am văzut că am şanse să termin sub 2 ore. Aşa că am făcut un ultim sprint de final şi am încheiat în 1h:59:46. Pentru prima competiţie din acest an, cu traseu hibrid, este un rezultat excelent pentru mine.

După concurs, m-am întâlnit şi cu alţi cunoscuţi, am mai făcut poze şi am socializat. După ce am luat masa oferită de organizatori, Paul Paceoagă a rostit cuvântul magic: Nefiltrată! Aşa că eu, Paul, Narcis şi Pol am mers până la locul unde ne aştepta... Nefiltrată! Aici am consumat cu moderaţie, am mai stat de vorbă, după care fiecare a plecat pe drumul său. Eu m-am întors la Hotel, unde urma să mă întâlnesc cu un prieten mai vechi, pentru a merge la Cugir...

La final, câteva cuvinte despre competiţie. A fost o onoare pentru mine să particip alături de nume importante ale sportului românesc, printre care Marius Ionescu, Ionuţ Zincă şi Ana Maria Brânză. Mi-a părut bine să mă întâlnesc cu atât de mulţi oameni pe care-i ştiam doar de pe Facebook şi să simţim acel respect reciproc, fără să ne mai fi întâlnit până atunci. Iar despre emoţia lăsată în urmă de această competiţie, Narcis Badea a punctat cel mai bine: "La plecare am avut sentimentul ăla pe care l-am avut la finalul liceului, că se termină ceva frumos, ceva irepetabil.". Dar Radu Milea ne-a promis că e repetabil. Eu unul, nu pot decât să mă bucur. M-am simţit liber la această competiţie, pe care am trăit-o ca pe o excursie. La fel cum spunea şi Răzvan Vlădescu în relatarea sa, de acum vom include şi Alba Iulia, alături de  Arad şi Oradea, pe lista oraşelor preferate, unde se simte pasiunea pusă de organizatori. Felicitări tutror şi să ne revedem cu bine la ediţia următoare!


12 comentarii:

  1. * Ana sau Maria? :)
    Ai fost cam sincer in acest articol si ai cam dat totul din casa :)

    RăspundețiȘtergere
  2. Salut!
    Am apucat sa citesc blogul tau cu 2 saptamani inainte de Alba Iulia City Race si datorita unor probleme la genunchi, avute acum 2 ani, din cauza pozitiei gresite de alergare, ti-am urmat sfaturile.
    Dupa o tura de 15 km in care am incercat sa calc pe partea din fata a talpii (si nu pe calcai) mi-am dat seama ca poate am facut o greseala... m-a prins o febra musculara de am crezut ca nu mai pot alerga la Alba Iulia si imi doream extrem de mult pentru ca urma sa fie primul meu semimaraton!
    In sfarsit imi facusem curaj sa alerg un semimaraton! Nu m-am lasat descurajat nici de febra musculara si nici da raceala care m-a prins, asa ca m-am prezentat la start cu muuuuuuuuulte si mari emotii. Gandul meu prioritar a fost sa termin cursa, nu m-am prea gandit la timp.
    Abia acum imi dau seama ca am ales putin gresit ca primul meu semimaraton sa fie unul montan, insa ma bucur ca totul a fost bine!
    Am terminat in 2h21min, iar daca nu stationam la punctele de hidratare si daca imi stapaneam emotiile mai bine, cred ca puteam cobori si 2h.
    In orice caz a fost foarte frumos la Alba Iulia si cu siguranta voi participa si anul ce vine. Sanatosi sa fim!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Tranziţia de la alergatul pe călcâie, la cea pe partea din faţă a tălpii trebuie făcută treptat şi uşor. Eu am avut febră musculară vreo 3 luni pănă s-au adaptat picioarele :).

      Felicitări pentru participarea la această competiţie! Mult succes în continuare!

      Ștergere
    2. Da, am citit cu atentie tot ce ati scris despre aceasta tranzitie si am luat seama. Am hotarat ca mai bine sa am o perioada febra musculara decat dureri la genunchi incat sa nu mai pot alerga.
      As alerga si la Maratonul International Cluj (proba de semimaraton) insa depind si de alti factori.
      Succes si dumneavoastra!

      Ștergere
    3. Să mai fii atent să nu pui piciorul prea în faţă. Încearcă să calci sub tine, cu paşi mulţi şi mărunţi!
      Mult succes dacă reuşeşti să participi la Cluj!
      Mulţumesc! Dar eu sunt un alergător ca tine, nu sunt "dumneavoastă" ;).

      Ștergere
  3. Cateva intrebari de pregatire pentru anul viitor:

    M-am uitat mai cu atentie la poze si am vazut ca erau unele portiuni cu pietris mai mare - cam cat de lungi erau portiunile alea in km.

    Daca anul viitor martie e mai ploios (si ploua in ziua cursei) cam ce noroi/glod estimezi - comparativ cu cursele tale recente prin judetul Timis

    Cat de lungi in km au fost portiunile fara poteca - unde se vedea ca alergati pe iarba.

    Asta ca sa fiu mai pregatit pentru anul viitor

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. La partea cu pietriş, nu mai ştiu exact. Oricum, nu erau foarte lungi porţiunile. La fel, nici cele fără potecă.

      Referitor la noroi, cred că va fi lejer, în nici un caz similar cu ce am prins noi prin TM.

      Poţi să vii relaxat anul viitor, e un traseu de o dificultate scăzută, chiar dacă are şi diferenţă de nivel! Cu puţin antrenament pe scări sau în pante, nu vei avea probleme!

      Să ne revedem cu bine!

      Ștergere
    2. Ambiguu mai esti, Florine! Ma faci sa particip doar ca sa imi raspund singur la intrebari si sa postez aici raspunsurile :) Se face!

      Ștergere
  4. Notati 14 Martie 2015 in calendar - Alba Iulia City Race !
    Spor la antrenamente, fara accidentari si fara raceli.

    RăspundețiȘtergere

Recomandări