Cum poate fi o zi de weekend mai frumoasă decât alergând prin diferite localităţi din judeţul Timiş? Ieri am fost pe ruta Deta - Partoş - Banloc - Deta. Am avut noroc de o vreme superbă, numai bună de alergare iar traseul a fost format din potecă de pământ şi şosea pe a 2-a parte.
Am pornit din Deta, înspre Partoş, pe o potecă aflată lângă o pădure de foioase. Pe această porţiune, pantofii de trail şi-au făcut treaba foarte bine. Ne-am grupat în funcţie de viteză. Când observam ceva câini, ne strângeam într-un singur grup, să părem mai periculoşi. Dar ca de obicei, câinii de la sat nu au o problemă cu noi. Oricum, erau ocupaţi acum. Veniseră cu tractorul şi se pregăteau de o plimbare cu barca pe lac.
Am alergat până s-a terminat porţiunea de pământ şi am ajuns la şosea. Am luat-o la stânga spre Partoş. Aici ne-am realimentat cu apă de la o pompă şi ne-am întâlnit cu prietena noastră Eugenia. După o scurtă pauză, am continuat să alergăm şi ne-am îndreptat spre Banloc. Alergam pe şosea acum şi simţeam diferenţa faţă de prima parte, mai ales pentru că aveam pantofi de trail în picioare. Un alt element tehnic util a fost rucsacul de tip CamelBack pe care-l aveam în spate şi în care am pus câteva sticle cu apă. Dar al meu nu are rezervor cu furtun şi asta îl face mai puţin practic. După ce am văzut cât de uşor folosea Ciprian Ştefănescu un astfel de rucsac, m-am hotărât să-mi cumpăr şi eu un rezervor.
După o vreme am ajuns în Banloc unde probabil localnicii au fost surprinşi să vadă mai mulţi oameni în "izmene", pardon, colanţi, alergând pe lângă ei. Nu, nu veneam cu carnavalul, eram doar în trecere, într-o plimbare de sâmbătă, chiar dacă păream grăbiţi. Ne-am oprit şi pentru poze lângă un obiectiv istoric, pentru a da share pe Facebook, bineînţeles.
După ce am ieşit din Banloc, am observat că am rămas puţin în urmă. Aşa că eu, Ciprian şi Otto, ne-am hotărât să creştem viteza pentru a ajunge plutonul format din...tr-un punct roz ce se vedea în depărtare. Spre surprinderea noastră, era Cristina Mureşan, care la început spunea că are ceva emoţii deoarece alergase maxim 21 de kilometri până acum. Iar traseul de azi era estimat la vreo 25 km. Încercam să o ajungem pentru a o întreba ce şi-a pus în cerealele de dimineaţă, de are atâta energie. Acest plan de urmărire ne-a făcut să creştem viteza destul de mult pentru specificul acestor alergări. În mod normal alergam cu vreo 6 min/km. Acum eram undeva pe la 4:40 - 4:50 min/km, după vreo 20 de kilometri alergaţi... şi în cazul meu după doar două ore dormite într-un interval de 48 de ore. Ca o paranteză, mă simt pregătit din acest punct de vedere pentru ultra running de 24 de ore fără somn :).
Cu greu, am ajuns-o pe Cristina. Ne aşteptam să fie obosită dar nu a fost cazul. Am felicitat-o iar după ce am intrat în Deta, eu şi Ciprian ne-am întors pentru a asista şi alţi alergători. Am mai făcut şi alte bucle sau întoarceri. În acest fel, planul de 25 km s-a transformat în 28 pentru mine şi 29 pentru Ciprian. Îmi place cum pregăteşte el traseele, cu surprize în plus. Până la urmă, am ajuns înapoi în Deta. Aici ne-am felicitat reciproc, deoarece aproape toată lumea realizase "personal best-uri" într-un fel sau altul. Cea mai plăcută surpriză mi-a făcut-o Cristina Jeberean, care la final mi-a oferit o doză rece de Isoşoreana. După o astfel de alergare, curge foarte bine acel tip de băutură isotonică.
Am mai stat puţin în Deta, după care am pornit spre Timişoara. Nu ştiu dacă era de la endorfine sau Isoşoreana dar mă simţeam foarte bine, mulţumit de acest fel minunat de a petrece sâmbăta. Pentru data viitoare Ciprian ne pregăteşte... surprize ca de obicei. Abia aştept!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu