Testarea limitelor organismului uman prin alergare

Sursa foto: http://www.regis.edu/

 De multe ori am folosit termenul depăşirea limitelor. Însă îmi dau seama că expresia potrivită este atingerea limitelor. Întradevăr, majoritatea populaţiei planetei este formată din oameni leneşi cu standarde joase. În acest caz putem spune că şi-au impus anumite limite, care sunt mentale. Dar când vine vorba de fizicul uman, limitele sunt clare. Chiar dacă depăşim limitele mentale, nu facem decât să le testăm pe cele fizice şi în final să aflăm care sunt ele. De fapt e vorba de aşteptări. Dacă acestea sunt mici, inevitabil şi limitele vor fi joase. Vom fi precum un Ferrari care circulă cu 50 km/h... După ce testăm limitele, ne dăm seama că Michael Arnstein avea dreptate: "You are better than you think you are, you can do more than you think you can!".

Dar nu putem să depăşim limitele. În acel moment organismul uman şi-ar înceta viaţa. La limita vieţii se găseşte moartea. O ştim, am auzit de ea. Este chiar organizatoarea unei competiţii la care participăm cu toţii... Life Marathon. Ne aşteaptă, încântată să ne pună la gât medalia de finisher. Dar până acolo, ar fi bine să aveam cea mai frumoasă cursă. Iar în loc să ne gândim la linia de Finish, mai bine să fim exploratori... în căutarea Fericirii...

Sursa foto: http://balancerhythmmotion.wordpress.com

Revenind cu picioarele pe pământ, organismul uman este minunat, cu o capacitate extraordinară de adaptare la condiţiile la care îl supunem. Dar dacă îl supunem la sedentarism, ei bine, se va adapta într-un mod excelent. Va fi cel mai bun organism pentru a NU face mişcare. Densitatea osoasă scade, muşchii se atrofiază, capacitatea pulmonară scade, inima devine mai puţin eficientă, etc. Şi sunt aproape sigur că regiunea fesieră se va transforma în două perne moi pentru a facilita statul pe canapea :).

Însă dacă îl supunem unor situaţii mai grele, va deveni un bun aliat şi se va adapta respectivelor condiţii. Densitatea osoasă creşte, muşchii se hipertrofiază, capacitatea pulmonară creşte, inima devine mai eficientă, etc. Şi zona fesieră devine mai frumoasă :). Dar la ambele limite, ale sedentarismului sau activităţii, se află prietena noastră de mai sus... moartea. Şi nu ne dorim să depăşim acele limite, doar să ne poziţionăm cât mai bine între ele. Pentru a fi cât se poate de clar, vă las mai jos un tabel din cartea Anatomy for Runners de Jay Dicharry, despre care v-am povestit într-un alt articol. Ca o notă amuzantă (de umor negru spre roz), dacă ne uităm în tabel, observăm că de la Maintenance se ajunge mai repede la Death pe direcţia sedentarismului decât al mişcării :).