De ce alergăm? Care este rostul? Manifestul unui skyrunner (Kilian Jornet - Să alergi sau să mori. Jurnalul unui campion)

Poza de mai sus este de ieri, după căzătura pe care am "îmbrăţişat-o" la o coborâre de pe dealurile din zona Şiria, judeţul Arad. După scurte momente în care m-am întrebat ce rost are totul, am realizat că aveam nevoie de acea experienţă. Şi culmea, în loc să mă facă să dau înapoi, m-a întărâtat şi mai tare. A fost o lecţie din care am învăţat cum să abordez coborârile periculoase şi că trebuie să fiu mai precaut pe viitor. Şi mi-am amintit de "Manifestul unui skyrunner" de la începutul cărţii lui Kilian Jornet, Să alergi sau să mori. Jurnalul unui campion. Am publicat recent un alt fragment din acea carte, despre "Ce înseamnă să câştigi? Care e adevărata victorie?". Dar acum a venit timpul pentru altceva, la un alt nivel. Acest articol nu este pentru a motiva masele să facă mişcare. Nu este pentru a atrage trafic pe blog. De fapt, este un manifet cu care mă identific. Dar totuşi, poate fi util alergătorilor începători, pentru a deveni conştienţi că alergarea implică şi riscuri, sacrificiu, durere...

---

Manifestul unui skyrunner

Kiss or kill. Să săruţi sau să mori. Să săruţi gloria sau să mori încercând. Să pierzi înseamnă să mori, să câştigi înseamnă să simţi. Lupta e cea care scoate în evidenţă o victorie, un învingător. De câte ori ai plâns de furie şi de durere? De câte ori ţi-ai pierdut memoria, vocea şi raţiunea din cauza epuizării? Şi de câte ori, în situaţia asta, ţi-ai spus, zâmbind larg: "Încă o dată! Măcar câteva ore! Încă un urcuş! Durerea nu există, e doar în mintea ta. Controleaz-o, distruge-o, elimin-o şi continuă! Fă-i pe rivalii tăi să sufere. Omoară-i"? Sunt egoist, nu-i aşa? Sportul e egoist, căci trebuie să fii egoist pentru a şti să lupţi şi să suferi, pentru a iubi singurătatea ţi infernul. Să te opreşti, să tuşeşti, să suferi de frig, să nu-ţi simţi picioarele, să ameţeşti, să ai parte de vomă, dureri de cap, lovituri, sânge... Există ceva mai bun?

Secretul nu stă în picioare, ci în puterea de a ieşi la alergat atunci când plouă, când bate vântul şi când ninge; când fulgerele lovesc copacii trecând pe lângă tine; când bulgării de zăpadă şi stropii de ploaie îngheţată îţi lovesc picioarele şi corpul dezgolit în furtună şi te fac să plângi şi când, pentru a continua, trebuie să-ţi ştergi lacrimile, ca să poţi vedea pietrele, obstacolele sau cerul. Să renunţi la câteva ore de distracţie, la câteva zecimi dintr-o notă, să refuzi o fată şi să spui "nu" aşternuturilor care ţi se lipesc de faţă. Să-ţi faci curaj şi să stai în ploaie până când îţi sângerează picioarele din cauza loviturilor de la căzăturile luate prin noroi şi să te ridici din nou pentru a continua urcuşul... până când picioarele îţi strigă din răsputeri "Ajunge!" şi te lasă baltă în mijlocul unei furtuni, pe cele mai îndepărtate piscuri, în pragul morţii.

Colanţii uzi de zăpada purtată de vânt şi care ţi se lipeşte de faţă şi-ţi îngheaţă transpiraţia. Corpul uşor, picioarele uşoare. Să simţi cum presiunea din picioare, greutatea corpului tău se concentrează în metatarsuri şi exercită o presiune capabilă să spargă stânci, să distrugă planete şi să urnească din loc continentele. Cu ambele picioare suspendate în aer, planând ca o acvilă în zbor şi alergând mai iute ca un ghepard. Sau coborând, cu picioarele scufundându-ţi-se în zăpadă şi noroi chiar înainte să te avânţi din nou ca să te simţi liber să zbori şi să urli de furie, ură şi dragoste acolo, în inima muntelui, unde numai cele mai îndrăzneţe rozătoare şi păsări, pitite în cuiburile lor de sub stânci, ar putea deveni duhovnicii tăi. Numai ele îmi cunosc secretele, îmi ştiu spaimele. Pentru că să pierzi înseamnă să mori. Şi nu poţi să mori fără să fi făcut tot ce ţi-a stat în putere, fără să izbucneşti în plâns din pricina durerii şi a rănilor, nu poţi abandona. Trebuie să lupţi până la moarte. Pentru că gloria înseamnă totul şi nu e altă cale decât să încerci s-o obţii sau să te pierzi în drumul tău spre ea, dând tot ce ai avut tu mai bun. Merită să lupţi, să suferi, să mori. A sosit ceasul suferinţei, a sosit vremea pentru luptă, a sosit vremea victoriei. Sărută sau mori.

Acestea erau cuvintele agăţate pe uşa unui apartament vechi pe care, în acei ani, le citeam în fiecare dimineaţă înainte să ies la antrenament.

---

© Editura POLIROM, 2014. Kilian Jornet - Să alergi sau să mori. Jurnalul unui campion