joi, 27 noiembrie 2014

Cum a alergat Diana Amza 100 km pe traseul Reşiţa - Timişoara. O lecţie de viaţă şi un vis devenit realitate

Cum a alergat Diana Crăiniceanu 100 km pe traseul Reşiţa - Timişoara. O lecţie de viaţă şi un vis devenit realitate. Super Mom

 V-am povestit într-un alt articol despre motivele Dianei de a alerga 100 km. Între timp, alergarea pe traseul Reşiţa - Timişoara a avut loc pe 22 noiembrie. În continuare, iată povestea ei după acest eveniment...

Diana Amza:

Anul 2014 a reprezentat pentru mine anul reamintirii. Mi-am reamintit cine sunt si m-am luptat pentru valorile in care cred: adevar, libertate in gandire si actiune, demnitate, siguranta de sine, curaj si implicare. Ca mamă, acestea sunt valorile dupa care imi doresc sa isi conduca viata fiica mea. Imi este atat de clar ca ea va face ceea ce vede acasa si nicidecum ceea ce i se spune acasa, incat misiunea mea pentru tot restul vietii mele este limpede: sa traiesc dupa valorile pe care imi doresc sa le modeleze ea.

In septembrie 2014, dupa participarea la Primul meu Triatlon de la Mamaia (o alta alegere indrazneata), am revenit acasa gandindu-ma la o fraza pe care o rostise Florin Chindea in vara, in ziua in care am parcurs impreuna distanta de 61 de kilometri intre Timisoara si Lugoj. Mai in gluma, mai in serios, in acea zi el mi-a spus: Diana, in toamna te iau cu mine la suta de kilometri!”. Fara sa vrea, el a plantat in mine o samanta care, odata cu venirea toamnei, a inceput sa iasa la suprafata din cotlonul mintii mele si sa creasca.

Drept urmare, fara sa stau prea mult pe ganduri, am pus mana pe telefon si l-am sunat pe Florin. Acest moment a reprezentat pentru mine transformarea dorintei in decizie. Nu ne-a luat mai mult de 5 minute sa stabilim ziua de 22 noiembrie ca zi a transpunerii in realitate a ceea ce pe-atunci parea o idee nebuneasca, o provocare a imposibilului.

Ca orice om responsabil care a luat o decizie, am trecut la urmatorul pas inspre realizarea visului meu: am pus suta de kilometri pe panoul de obiective personale si mi-am facut publica intentia de a atinge acest obiectiv. In 22 septembrie 2014, cu 2 luni inainte de eveniment, postam pe Facebook urmatoarea poza:
Cum a alergat Diana Crăiniceanu 100 km pe traseul Reşiţa - Timişoara. O lecţie de viaţă şi un vis devenit realitate. Super Mom. Paou

Aveam la dispozitie 2 luni in care sa ma pregatesc fizic si mental pentru atingerea acestui nou obiectiv indraznet. Aveam nevoie de un plan infailibil. Drept urmare, am pus mana pe telefon si l-am sunat pe Andrei Rosu – autoritatea in Romania in materia alergarilor pe distante ultra. Impreuna cu el am conceput atat planul de antrenament pentru urmatoarele 2 luni, cat si planul de nutritie si hidratare pentru ziua de 22 noiembrie 2014. Din acel moment, tot ce imi ramanea de facut era sa trec la actiune si asta am facut! Au urmat antrenamente fizice care au constat, in mare, in weekenduri cu alergari lungi back-to-back de cate 4-6-8 ore.

Daca din punct de vedere fizic eram acoperita, mai trebuia sa ma pregatesc mental pentru provocare. Si aici Universul mi-a venit in intampinare. In ziua in care ne stabilim un obiectiv nu trebuie sa stim si caile prin care vom ajunge la el, ci doar sa fim suficient de curajosi sa ni-l propunem. Universul este foarte generos si ne ofera intotdeauna oportunitati care sa ne duca spre atingerea obiectivului nostru, noi trebuie doar sa fim cu inima si cu mintea deschise ca sa putem observa acele portite deschise si sa alegem sa pasim prin ele.

Intamplarea” a facut sa ii cunosc pe Radu Sarandan si pe Emilia Petcovici, coach si asistent coach NLP. In termeni simpli, pe care sa ii inteleg si eu, NLP te invata cum sa folosesti constient limbajul pentru a-ti influenta pozitiv creierul. A fost suficient sa le mentionez visul meu si s-au oferit sa ma ajute sa il indeplinesc. Drept urmare, Universul m-a sprijinit sa imi construiesc nu doar un plan fizic, ci si un plan mental infailibil!

Au urmat cateva sesiuni de coaching cu Radu si Emilia in care am fost invatata sa folosesc anumite fraze care sa ma ajute pe traseu in momentele in care voi simti durere fizica - de exemplu: Pe masura ce alerg, corpul meu se relaxeaza”, Pe masura ce alerg, picioarele se odihnesc” si sa-mi indrept atentia spre interiorul meu, unde voi gasi toate resursele necesare pentru a reusi: incredere, putere, curaj, energie. Ele sunt in fiecare dintre noi, tot ce trebuie sa facem este sa realizam ca nu le vom gasi niciodata in exterior, in mediul in care traim sau la oamenii care ne inconjoara ci, intotdeauna, numai si numai in interiorul nostru.

Increderea pe care am avut-o in oamenii care m-au pregatit pentru ziua de 22 noiembrie a facut sa pot invata si sa pot progresa rapid inspre realizarea obiectivului meu de a alerga 100 kilometri!

Bun… si a sosit si ziua mult asteptata. Cum a decurs aceasta zi? PERFECT… pana la un anumit punct! Am avut alaturi echipa de suport perfecta (formata din 3 lugojeni de-ai mei: Mirela, Alin si Sami), iar pe traseu am avut compania perfecta: pe doamna Rodica Dragoi - care isi propusese sa alerge 51 km - dat fiind faptul ca a doua zi urma sa implineasca 51 ani!. Totul mergea conform planului, am impartit obiectivul maret in obiective mai marunte, adica odata ajunsa la kilometrul 20 imi doream sa ajung la kilometrul 40, dupa kilometrul 40 imi doream sa ajung la kilometrul 51 pentru a o felicita pe Rodica si pentru a o surprinde cu un cadou (un tricou personalizat special pentru ea)...

Cum a alergat Diana Crăiniceanu 100 km pe traseul Reşiţa - Timişoara. O lecţie de viaţă şi un vis devenit realitate. Super Mom. Rodica Drăgoi

...dupa kilometrul 51 imi doream sa ajung la kilometrul 66, in localitatea Voiteg, unde urma sa ne astepte doamna Nina cu sandwichuri si ceai cald...


...iar dupa kilometrul 66 urma sa ajung in localitatea Sag, la doar 14 kilometri de casa… insa aici am facut o greseala care m-a costat scump si care mi-a intarziat sosirea in Timisoara cu cateva ore bune!

Deoarece ultima masa solida (orez cu legume) o luasem la ora 15:00, la ora 19:00 - cand am ajuns in localitatea Sag - am decis sa ma opresc sa mananc (altceva decat batoanele Long Energy Isostar, care isi facusera cu brio datoria pana atunci). Nu am stat mai mult de 10-15 minute, care insa s-au dovedit a fi suficiente pentru a-i ‘permite’ musculaturii sa se raceasca. Fiindca alergasem deja de 14 ore si temperatura scazuse destul de mult odata cu lasarea intunericului, am inceput – brusc - sa tremur de frig, sa imi clantane zgomotos dintii si sa nu imi mai pot misca picioarele de durere. Eram semi-paralizata si nu stiam cum voi continua.

Am rugat echipa de suport sa imi dea niste haine sa ma incalzesc, am tras pe mine o bluza din polar, o vesta groasa, supra-pantalonii de ploaie… si tot tremuram din toate incheieturile. Am inceput sa merg cu pasi marunti, iar Mirela din echipa de suport mergea alaturi de mine si imi spunea: “Mai repede Diana, incearca sa mergi putin mai repede”. Putin cate putin am reusit sa ma reincalzesc si sa accelerez mersul, insa nu am reusit sa mai pornesc alergarea - prin urmare, ultimii 14 kilometri i-am parcurs in 2 ore si 42 de minute, mergand intr-un ritm mai mult sau mai putin alert. Aceste ultime 3 ore au avut cea mai mare incarcatura emotionala, am avut cele mai profunde conversatii cu mine, am plans, am avut rabdare, mi-am mentinut neclintita credinta ca imi voi transforma visul in realitate indiferent de obstacolele intalnite pe parcurs, mi-am gasit echilibrul interior...

Am ajuns in fata Catedralei Metropolitane din Timisoara dupa 17 ore si jumatate de efort si 100,95 de kilometri parcursi!

Ce am invatat traind aceasta experienta de viata si ce o voi invata la randul meu pe Ana?

- Increderea in sine si curajul nu pot fi pur si simplu descarcate de pe Google, ci trebuie sa alegem constient acele experiente de viata care sa ne ajute sa le dezvoltam;

- Numai situatiile neprevazute ne scot la iveala potentialul;

- Obstacolele nu apar ca sa ne paralizeze de frica si sa ne opreasca din drum. Obstacolele reprezinta muntele, iar pentru a reusi trebuie sa fim dispusi sa urcam muntele;

- Un campion este campion inainte de a urca in ring; credinta ca vom castiga trebuie sa existe in noi dinainte de a porni la drum;

- Daca vrem sa progresam rapid, trebuie sa invatam de la cei mai buni, de la cei care au parcurs deja acelasi drum;

- Durerea este psihica; cu gandirea si cuvintele potrivite ne putem ajuta corpul sa nu mai simta durerea;

- Nimic nu este imposibil, atat timp cat suntem dispusi sa o luam de la zero pentru a ajunge la destinatie;

- Formula magica pentru implinirea oricarui vis: Intentie + Actiune + Emotie = Manifestare in plan fizic a visului interior!

Inca nu am finalizat planurile pentru 2015, dar sunt sigura ca ma aflu pe drumul cel bun…

Cu drag,

Diana – Supermamica alergatoare :)


3 comentarii:

Recomandări