Sâmbătă, 22 noiembrie, a avut loc un eveniment inedit, o alergare de 100 km pe traseul Reşiţa - Timişoara. Au participat 14 persoane. Unele au alergat anumite porţiuni din traseu, altele toată distanţa. Trebuie să mai sublineiz un aspect. La astfel de evenimente, pentru a putea participa, fiecare persoană trebuie să prezinte un certificat primit de la un psihiatru. În cazul în care diagnosticul NU este de nebunie, atunci nu are dreptul să participe :). Detalii iniţiale găsiţi şi în acest articol. Detalii ulterioare, vor veni după ce participanţii trec pe la maseurul lor preferat din Timişoara, pentru recuperare.
Fiecare participant şi-a propus să alerge mai mult decât alergase până acum, pentru a-şi testa limitele. M-am bucrat să aflu că fiecare a reuşit să-şi îndeplineacă obiectivul. În continuare vă las lista cu învingătorii de sâmbătă, din lupta cu sinele:
12 km: Silvia Takacs, Adelheit Paul
23 km: Felician Moruz, Anda Sabău, David Oprea
44 km: Mirela Bratu
51 km: Rodica Drăgoi (care a împlinit 51 de ani şi 51 km). La Mulţi km/Ani, Rodica!!!
53 km: Olga-Iulia Ghinga
60 km: Tineretul din ziua de azi: Olimpiu Porumb şi Cosmin Iliuc
100 km: Diana Amza, Ciprian Ştefănescu, Arnold Dekani şi Ionuţ Maran
Iată câteva gânduri la cald, de la o persoană implicată (trup şi suflet) în acest eveniment:
Dintre cei 17 alergatori confirmati ca participanti in eveniment, 14 s-au prezentat la linia de start; felicitari tuturor pentru curajul de a va pune intr-o situatie limita.
Onoare celor 14 finisheri pentru ca au strins din dinti si au trecut peste durere ca sa-si atinga tinta.
Mii de multumiri tuturor din staff-ul de suport, ati fost minunati si ne-ati ajutat foarte mult sa ne indeplinim visul.
Odihna si recuperare placuta tuturor!
Eu nu am participat la acest eveniment. Dar sâmbătă, sufletul meu a fost alături de ei. Ştiam că sunt multe motive pentru a alerga, minim 50, însă fiecare participant avea motivaţia şi visele sale. Cel mai bine am înţeles-o pe Diana Amza, deoarece ştiam povestea ei din acest articol. Din solidaritate, am aşteptat-o la linia de sosire. M-am bucurat să o văd venind din depărtare (mai exact, de la 100 km depărtare), deşi epuizată fizic, plină de emoţie, trecând linia fină dintre vis şi realitate...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu