luni, 19 mai 2014

Cum sa te lasi de fumat si sa folosesti alergarea ca un viciu sanatos?

Cum sa te lasi de fumat si sa folosesti alergarea ca un viciu sanatos? Ciprian Stefanescu ne da raspunsul

Vă povesteam într-un alt articol despre tânărul de 46 de ani, Olimpiu Porumb. Acum vă prezint un alt tânăr, de 39 de ani, care prin povestea lui poate inspira şi alţi oameni. Pe Ciprian Ştefănescu sunt sigur că îl ştiţi de la alergările prin naTură pe care le organizează în weekend-uri. Cu aceste ocazii am avut suficient timp pentru a sta de vorbă cu el, mai ales la alergarea de 50 km pe care am făcut-o împreună. Ce m-a impresionat la povestea lui, a fost faptul că a reuşit să se lase de fumat, după 23 de ani în care a fost fumător. Ştiind că există mulţi oameni care şi-ar dori să nu mai fumeze, m-am gândit că poate ar fi bine să le prezentăm încă o dovadă că se poate... Iată povestea lui Ciprian:

Ma numesc Ciprian Stefanescu, am 39 de ani; ca majoritatea adolescentilor, am inceput sa fumez printr-a 8-a iar in 18 iunie 2014 voi implini doi ani de cand nu mai fumez. Un calcul scurt imi spune ca am fost fumator pentru 23 de ani, mai mult de jumatate din viata.

Fumam mai mult de un pachet pe zi, cu pasiune, pot spune chiar ca eram un fumator inrait; m-am trezit ca trecusem destul de repede de la faza "ma pot lasa oricand vreau" la cea in care realizam ca sunt dependent de fumat si nu puteam concepe ca voi putea sa ma las vreodata.

In acesti multi ani, pentru o buna perioada de timp, nici macar nu mi-am pus problema sa ma las, totul parea ok. Apoi, in negare, imi spuneam ca de fapt nu vreau sa ma las.

Ca fost fumator, stiu ca sunt mai multe categorii de oameni afectati de acest viciu: unii care nu doresc sa se lase si vor fi fumatori pina la moarte, si altii care au ajuns intr-un punct in care si-ar dori sa se lase, poate au si incercat de cateva ori, dar sunt convinsi ca aceasta este imposibil de realizat.

Vreau sa ma adresez acestora din urma, si sa le spun ca:
- te poti lasa de fumat
- cu determinare, e chiar mult mai usor decat crezi.

Mai mult chiar, daca in iunie 2012 abia reuseam sa alerg doua ture de stadion (in total, 800 de metri), gafaind si incercand cu disperare sa trag aer in piept, dupa nici 10 luni, in 21 aprilie 2013, alergam primul meu maraton. In 2 noiembrie 2013 am alergat de la Timisoara la Arad, 46 de kilometri, iata, dublul numarului de ani in care am fost fumator.

Secretul e ca ... nu e nici un secret. Nu trebuie nici sa reduci treptat numarul de tigari fumate, nici sa le inlocuiesti cu bomboane mentolate, tot ce trebuie sa faci e SA IEI HOTARAREA FERMA CA VREI SA TE LASI. Dar ferma, nu doar de forma; in jocul asta de cuvinte, desi difera doar o singura litera, sunt doua lumi total aparte. Mai bine continua sa fumezi pina ce te hotarasti cu adevarat ca vrei sa te lasi, decat sa te amagesti ca parca te-ai lasa, dar mai cochetezi cu ideea fumatului.

N-o sa insist deloc pe beneficiile lasatului de fumat, probabil ca toti fumatorii ne-am facut la un moment dat o lista cu doua coloane, cu plusuri si minusuri pentru fumat, lista in care prima categorie era cam nepopulata in timp ce cea de-a doua era plina de tot felul de sperietori. Toti fumatorii stiu ca fumatul omoara dar unii aleg sa ignore aceasta realitate, in timp ce altii incearca sa renunte dar esueaza de cateva ori si raman convinsi ca nu vor putea sa se lase niciodata.

Imi doresc sa-i inspir pe acestia din urma si sa le spun ca e chiar mai usor decat cred, in masura in care s-au decis pe bune ca e timpul sa spuna "stop, de azi nu mai sunt sclavul tigarii". Mai mult, puteti incerca sa conectati lasatul de fumat cu renuntarea la o alta dependenta - in mod curios, doua lucruri care luate separat pot parea extrem de dificil de realizat, luate impreuna parca se ajuta unul pe celalalt; cumva, te intareste ideea ca daca esuezi intr-unul vei esua si in celalalt, ceea ce nu e o optiune.

Mai dificila a fost prima saptamana; apoi am (re)descoperit alergarea si parca imi parea rau sa stric atata efort depus pentru a alerga cei 800 de metri aprinzand o tigara dupa antrenament. Pe masura ce zilele in care nu fumasem incepeau sa se adune, parca tot mai usor imi era sa rezist nevoii de a fuma. Biologic vorbind, dupa ceva timp nevoia se downgradeaza la nivelul de tentatie, care apare mai ales in ocaziile sociale. Dar si aici, cu vointa, se poate rezista iar in scurt timp, veti constata ca daca inainte ne tenta sa aprindem o tigara acum incepe sa ne deranjeze sa stam intr-o atmosfera incarcata cu fum de tigara. Urmatorul pas, odata cu revenirea simturilor (si a mirosului in special) este ca te deranjeaza sa simti fumul de tigara suflat de o persoana de pe strada, chiar in aer liber.

Probabil cunoasteti expresia conform careia "suma viciilor la o persoana este intotdeauna o constanta"; in cazul meu, am inlocuit dependenta de fumat cu cea de endorfinele generate prin alergare, iar de atunci nu m-am mai uitat in urma. Probabil ca vor trebui sa treaca inca 23 de ani ca sa pot spune ca sunt nefumator, dar abia ii astept; sper ca in acest rastimp povestea mea sa inspire cat mai multi fumatori sa indrazneasca sa-si inlocuiasca si ei dependenta "rea" cu una "buna".


6 comentarii:

  1. 100% adevarat. Si eu fac in curand un an de cand am renuntat la fumat. Dupa 27 de ani. Acum am 47. La fel, fumam mult, ajunsesem la aproape doua pachete pe zi, din cele mai tari, nu paie. Insa la un moment dat am zis ca ajunge si am renuntat brusc. Fara artificii fara nimic. Primele 3 zile au fost mai dificile. Insa am inlocuit fumatul cu multa miscare pe jos. De alergat nu puteam sa alerg mai mult de 50 de metri. Apoi am inceput sa merg zilnic cu bicicleta. Cu toate acestea am inceput sa ma ingras. De spaima ca iau proportii am hotarat sa ma apuc de alergat. Asa am descoperit blogul lui Florin si programul pentru incepatori. Pe 14 ianuarie a.c. am inceput sa alerg. In mai putin de 4 saptamani (am mai scurtat din program) am reusit sa alerg 30 de minute fara oprire. Acum alerg aproape zilnic 5 km sau 10 km si ma simt excelent. Incep deja sa ma gandesc sa particip la un semimaraton :) Una peste alta: oricine se poate lasa de fumat si oricine se poate apuca de alergat! Apropos, multumesc Florin!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Felicitări! Mă bucur să văd că există şi alţi oameni care au reuşit! Mult succes în continuare!

      Ștergere
    2. Si eu am deja de 1 luna decand nu mai fumez. M-am lasat pt ca nu mai simteam nevoia, si dupa 22 de ani de fumat, mi-am dat seama ca e chiar o porcarie costisitoare (de sanatate si bani). In schimb alerg aproape zilnic, cam 5 km si cred ca miscarea mi-a anulat pofta de fumat. Acum, dupa o luna, pot spune ca nu mi-a fost deloc greu sa ma las.

      Ștergere
    3. Felicitări, Radu! Şi ţine-o tot aşa! Alergarea e un drog mai bun decât fumatul :)!

      Ștergere
  2. Adeseori, pentru a te izbăvi de aşa vicii ca fumatul sau băutul, e nevoie de o nouă pasiune în viaţă. Şi alergatul poate fi o asemenea pasiune. E un domeniu foarte natural de manifestare şi împlinire fizică a omului.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Aşa este! Se înlocuieşte doar un viciu rău cu unul bun. Tiparul comportamental rămâne acelaşi. Dar mai bine simţi nevoia să alergi decât să fumezi.

      Ștergere

Recomandări