Alergare pe langa Cochete pe Biciclete, prin Timisoara, la evenimentul organizat de Verde pentru Biciclete. 24.05.2014

Sursa foto: tion.ro

Sâmbătă, 24 Mai 2014 am participat la evenimentul Cochete pe Biciclete organizat de cei de la Verde pentru Biciclete. Ideea a fost a lui Ciprian Ştefănescu, pentru o altfel de Tură Altfel în acest weekend, spre deosebire de cele prin natură pe care le plănuieşte strategic de obicei. Mesajul lui a fost simplu: "Alergatori si Biciclisti, Uniti-va!". Dar ca să fiu sincer, eu am mers pentru Proclamaţia de Unire cu Biciclistele...

Am pornit spre eveniment cu o oarecare întârziere, aşa că am alergat până acolo cu o viteză de aproximativ 4:20 min/km. Nu se potrivea cu obiectivele mele de Fat Burning din această perioadă dar mă grăbeam. Sunt sigur că am ajuns mai repede decât oricine ar fi făcut acel drum cu maşina. La locul evenimentului nu mi-a fost greu să-i găsesc pe cei de la Alergotura, datorită tricourilor lor galbene. Am făcut câteva poze alături de ei şi am remarcat două colege ale lor, Anca Cristina Petre şi Diana Crăiniceanu, care de această dată aveau o costumaţie diferită faţă de cea de alergare cu care eram obişnuit... şi erau bineînţeles, cochete pe biciclete. Le puteţi admira în poza de mai jos.

În scurt timp am început să alergăm alături de bicicliste. Cum am ajuns în grabă la eveniment, am uitat să-mi iau sticla cu apă. Fiind foarte cald, era ceva necesar. Dar am fost salvat de Enikő Mózes, care mi-a oferit o sticlă cu apă. Mulţumesc!

Referitor la sincronizarea cu bicicletele, nu ştiam exact la ce să mă aştept, mă gândeam că vor avea o viteză prea mare pentru noi şi că vom rămâne în urmă. Singura alergare cu bicicliştii am făcut-o pe traseul Timișoara - Săcălaz şi retur dar atunci noi am pornit mai devreme şi nu am alergat în acelaşi timp cu ei. Am parcurs doar acelaşi traseu. Acum a fost diferit. Viteza a fost una de croazieră, datorită aglomeraţiei şi unor străduţe înguste. Noi aveam un avantaj pentru că puteam să alergăm şi pe trotuar, aşa că am ajuns în primele rânduri. Pe unele porţiuni am făcut chiar şi unele intervale de viteză, când era suficient spaţiu. Chiar m-a amuzat când am auzit un copil spunând: "Tati, uite ce repede aleargă băiatul acela!".

M-am întâlnit şi cu tânărul Olimpiu Porumb, care venise alături de şi mai tinerii lui copii. Am stat o vreme de vorbă, după care a trebuit să revin la datoria mea pentru umanitate. Oricât de plăcută era alergarea alături de ceilalţi alergători, a trebuit să port şi unele discuţii diplomatice cu anumite bicicliste, pentru a ajunge la un acord comun referitor la Proclamaţia de Unire. Tratativele au mers "ca pe roate" şi sunt semnale clare de cooperare.

În timp ce alergam, am aflat că urmează să ne oprim în Parcul Poporului. Eu credeam că e doar o pauză, traseul fiind destul de scurt până acolo. Aşa că în momentul în care am ajuns, am fugit repede la pompă, pentru a-mi umple sticla cu apă, înainte să se aglomereze. Dar m-am grăbit degeaba pentru că am aflat că de fapt acolo era oprirea finală. Aşa că mi-am băut liniştit apa şi am mai stat de vorbă cu cele două specii prezente, alergătorii şi biciclistele, în habitatul lor natural...

Sursa foto: Emanuel Titus

Vreau să-i felicit pe cei de la Verde pentru Biciclete pentru acest eveniment şi le doresc mult succes în continuare! Eu susţin orice formă de mişcare. Uneori chiar recomand mersul pe jos, înotul şi bicicleta în locul alergării, persoanelor cu o greutate prea mare. Se pot obţine rezultate excelente în cominaţie cu o alimentaţie raţională. Iar după ce se ajunge la o greutate oprimă, poate fi încercată şi alergarea.

De la eveniment am plecat să gust ceva dulce, după care am alergat până la pista de atletism de la Stadionul Ştiinţa, pentru a face Fat Burn-ul de două ore pe care-l aveam programat în acea zi. Căldura de afară crescuse şi mai tare, soarele era şi mai strălucitor. Era momentul optim pentru a mă bucura de condiţii opuse faţă de alergarea prin ploaia torenţială făcută recent.

M-am asigurat să fiu bine hidratat, am băut destul de des apă pe parcursul acestei alergări şi din motive ce au ţinut strict de căldură, am alergat la bustul gol. Bine, recunosc, mai aveam un motiv. În ultima vreme am alergat cu tricoul pe mine şi m-am bronzat ca persoanele respectabile care conduc tractorul... mai exact, cu mâneci. Aşa că speram să uniformizez bronzul. După cele două ore, nu mai simţeam nici o diferenţă faţă de alergarea prin ploaie, eram la fel de ud leoarcă. Aşa că pentru a fi adaptat la prezent, am realizat cel mai HOT selfie de până acum...

Vreau să mulţumesc pe această cale iubitelor mele... căşti albastre, care mi-au fost mereu alături la alergările lungi. Datorită lor, pot asculta liniştit muzică în timp ce pun alergarea în background. Uneori sunt întrebat: "Dar tu nu te plictiseşti să alergi atât în cerc?". Răspunsul este: "Nu, pentru că am alături căştile albastre şi datorită lor vocile din capul meu nu sunt singure!". Găsiţi pe blogul lui Andrei Roşu un articol cu argumente pro şi contra pentru a asculta muzică în timpul alergării. Pe mine nu mă interesează deloc argumentele contra, să fie clar :))!

Şi astfel am avut parte de o zi excelentă, alături de persoane dragi şi plină de mişcare. Am acumulat 36 km, pe o durată de 3h:26min, cu 37635 de paşi şi 2562 kCal arse.

Poate pentru alţii fericirea înseamnă altceva. Pentru mine o astfel de zi este tot ce-mi doresc. Întradevăr, se putea şi mai bine, dacă aveam planificată şi o şedinţă de masaj. Dar important este că mă pot bucra de lucrurile simple, aşa cum sunt ele...

Editare ulterioară: Ovidiu Pirlac a realizat un frumos album cu poze de la eveniment.