Ieri, 29.05.2014, am avut o zi plină. După ce în noaptea precedentă am alergat 2 ore, am reuşit să dorm vreo 4 ore iar de dimineaţă m-am prezentat la datorie, la Stadionul Ştiinţa, pentru a-i fi pacemaker lui Ciprian Ştefănescu în încercarea sa de a obţine un nou Personal Best la alergarea de o oră. Pentru seară aveam planificată o altă alergare, alături de Andrei Roşu, care era în vizită la Timişoara.
De dimineaţă m-am întâlnit cu Ciprian iar după ce ne-am făcut încălzirea, am început să alergăm, cu gândul la PB. Singura problemă era că începea să fie foarte cald iar noi uitasem să luăm sticle mici din care să putem bea din alergare. Aveam doar o sticlă mare de apă, de 1,5L iar când vrei să obţii un record, e mai greu să bei din ea. Aşa că ne-am spus "Dacă reuşim un PB în condiţiile astea, e clar că vom putea mai bine data viitoare în condiţii optime!". Dar am accentuat pe "dacă"...
În timp ce alergam, am avut noroc de "factori motivaţionali" care ne făceau să accelerăm. Era vorba de multe fete frumoase care alergau. Probabil aflaseră că vine Ciprian şi erau acolo pentru a-l susţine. În aceste condiţii, deşi era ceva mai greu pe final din cauza dezhidratării, am reuşit să creştem viteza iar Ciprian a obţinut recordul personal. De această dată a fost un record de timp. A fost diferit faţă de recordul de distanţă pe 50 km prin faptul că atunci nu am văzut atât de multe "căprioare" pe traseu...
După ce ne-am felicitat, am plecat de la Stadionul Ştiinţa, urmând să ne revedem seara pentru a alerga alături de Andrei Roşu. Stabilisem cu mai mulţi prieteni să-l însoţim la o alergare de "recunoaştere".
La ora 19 ne-am întâlnit cu Andrei şi am început cu o alergare uşoară. Urma să facă şi nişte intervale de viteză, care pentru mine şi Ciprian sunau tentant dar nu se potriveau cu starea noastră de "babe obosite" după alergarea de dimineaţă. Aşa că am lăsat-o pe cea mai curajoasă dintre noi, Diana Crăiniceanu, să participe la intervale. Eu şi Ciprian am "şezut blând" şi am alergat lejer în continuare. A fost o alegere bună pentru a evita vreo accidentare după alergarea de dimineaţă.
După ce am încheiat cu toţii antrenamentul, am mai stat de vorbă. Printre alte subiecte, mi s-a părut interesant cel cu fumatul. Acesta este punctul comun pe care-l au Ciprian şi Andrei. Amândoi au fost fumători înrăiţi dar au reuşit să se lase iar acum se bucură de un viciu sănătos, alergarea. Vreau să subliniez acest subiect pentru că sunt două exemple clare că se poate. Ciprian a fumat timp de 23 de ani iar Andrei, timp de 18 ani. Povestea lui Ciprian o găsiţi aici iar despre Andrei, găsiţi mai multe informaţii pe blogul său.
Pentru cei care încă nu ştiţi cine este Andrei Roşu, vă las descrierea cea mai bună, făcută de Bogdan Umanschi, care exprimă şi punctul meu de vedere... "Andrei Roşu, triplu Ironman, deţinător de record în Guiness Book, ultramaratonist, corporatist, familist... unul din oamenii care m-au inspirat şi mă inspiră.". Deşi mai glumesc eu uneori şi îl supranumesc Superman, eu unul nu-l văd pe Andrei Roşu ca pe un zeu. Este un om normal, cu o genetică bună dar mai ales cu multă voinţă. Iar prin antrenament se pot obţine multe lucruri, trebuie doar să-ţi doreşti cu adevărat.
Am fost pus şi eu de multe ori în situaţia de a fi considerat supra-om, prin expresii de genul: "Păi da, tu eşti sportiv, tu poţi să alergi 86 km...". Răspunsul este: "NU, nu m-am născut aşa! Am deventi ceea ce sunt prin multă muncă şi antrenament!". Sunt aceeaşi persoană pe care o vedeţi în pozele din acest articol, doar că mi-am dorit să fiu mai bun. La fel a făcut şi Andrei Roşu. Nu ar fi reuşit să termine un Triple Iron Man (câte un Iron Man pe zi, în 3 zile consecutive, însumând 11.4 km înot, 540 km bicicletă şi 126 km alergare) dacă stătea în continuare pe canapea în timp ce fuma. Recomandarea mea ar fi ca atunci când vedeţi astfel de exemple de oameni, să nu-i priviţi ca pe nişte zei, ci să-i luaţi ca modele demne de urmat, după care să vă faceţi propria viaţă frumoasă... Şi cine ştie, poate veţi descoperi că şi voi sunteţi "super-eroi"...
Dacă tot a venit vorba de "super-eroi", ieri ne-am întâlnit cu altul, mai exact cu Constantin Mineran (Dinu), campion naţional la semimaraton. Şi el este unul dintre oamenii care m-au inspirat la început. Ne-am dat seama că este "super-erou" când l-am văzut că "zbura" îmbrăcat în acelaşi costum cu Isostar, la fel ca Andrei. Lăsând gluma la o parte, m-am bucurat să-l văd pe Dinu în tricou cu Isostar deoarece ştiu că atleţii profesionişti nu au tocmai o viaţă uşoară... iar un astfel de tricou e posibil să fie mult mai eficient decât altele :). Ca o glumă, dacă vă uitaţi cu atenţie în poza de mai jos, eu şi Dinu avem modele identice de pantofi. Sunt sigur că din cauza pantofilor este campion naţional, aşa că de acum voi aştepta să scot şi eu timpii lui, fără să mă antrenez :)).
După cum spuneam mai sus, este bine să luăm astfel de oameni ca modele demne de urmat. Dar dacă nu este suficientă puterea exemplului, Andrei Roşu are pentru voi un program care vă poate ajuta. Nu vă pot da nici o informaţie, proiectul fiind Ultra-Secret. Dar găsiţi mai multe detalii pe pagina C.I.A. :). Cei de la F.B.I. nu au vrut să facă nici un comentariu.
Ieri a fost o zi superbă, alături de oameni cu atitudine pozitivă. Mulţumesc mult Andrei Roşu, Ciprian Ştefănescu, Diana Crăiniceanu, Bogdan Umanschi, Mihnea Jurac şi Zsolt Szabó pentru... mobilizare!
Azi aveam programată alergarea cu numele "Fat Burn 14" dar după două zile consecutive în care am alergat câte 20 km, am ales să mă odihnesc. Din experienţele trecute ştiu că prea multe zile consecutive de alergare nu mă ajută. Recuperarea dintre ele este vitală. Dar mâine va fi o altă zi plină. De dimneaţă e posibil să-mi fac încălzirea pe 2,8 km la Crosul Olimpic care va avea loc de la ora 10 la Stadionul Dan Păltinişanu, după care voi continua să alerg până închei "Fat Burn 14". Singura mea dilemă este durata acelei alergări. În mod normal alerg 2 ore. Dar pentru că jurnalul îmi arată că am alergat 365 km în această lună iar mâine fiind ultima zi, tentaţia este mare să alerg 4 ore, pentru a "colecţiona" 400 km. Dar voi afla mâine cât alerg, îmi va spune organismul, în funcţie de cum se simte. Iar dacă supravieţuiesc, seara de la ora 20, voi merge tot la Stadionul Dan Păltinişanu, pentru a urmări meciul de rugby dintre RCM UVT Timișoara şi Steaua București. Nu ştiţi ce legătură are alergarea cu rugby-ul? Vă invit să admiraţi sprinturile lui Sosene Anesi (jucătorul meu preferat) din clipul de mai jos!
Update 03.06.2014:
În ziua următoare, organismul a ţinut cu mine şi am reuşit să acumulez chiar mai mult de 400 km pe luna Mai.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu