Ciprian Ştefănescu, despre aniversarea unui an de naTura Altfel şi alergarea celor 100 km pe traseul Reşiţa - Timişoara

V-am povestit într-un alt articol despre alergarea de 100 km care a avut loc pe 22 noiembrie. Am publicat şi două articole despre doi participanţi la acest eveniment, Arnold Dekani şi Diana Amza (Crăiniceanu). Azi vă prezint povestea lui Ciprian Ştefănescu, după ce ieri, cei de la Sporttim.ro l-au amintit într-un articol de pe site-ul lor.

Ciprian Ştefănescu:

Mijloc de noiembrie, 2013. O alergare de rutina, impreuna cu Bogdan Umanschi, Zsolt Szabo si Diana Serban, pe soseaua inspre Bencecu de Sus. La un moment dat, am observat un drum de pamint care pleca din soseaua de asfalt peste un camp si, intr-o inspiratie de moment, le-am propus colegilor de alergare sa o luam pe acolo; ne-am bucurat de aerul curat, de mirosul reavan de pamint si de priveliste. Astfel s-a nascut ideea pentru Tura Altfel. Editia inaugurala, la care au participat 8 alergatori, a avut loc in 23-11-2013, pe un traseu intre Giarmata si Ianova.

Altfel, in doua acceptiuni initiale: in afara orasului (si nu in oras ca toate celelalte ture organizate de colegii din Alergotura) si in fiecare weekend un alt traseu. Pe langa acestea, pe parcursul desfasurarii ei, am descoperit si alte acceptiuni: situatia din teren era uneori Alta decat planul initial, fetele care veneau cu noi in tura erau Altfel pentru ca preferau sa mearga la naMol decat la Mall, etc :-)

De atunci, in fiecare sfarsit de  saptamana, am iesit la alergare pe vreun drum de tara dintre doua sate, in ideea de a ne bucura de miscare in aer curat si a ne cunoaste mai bine judetul, parcurgandu-l in alergare. Iar ca bonus, uneori reuseam sa vedem si ceva animale salbatice, alergand liber in mediul lor natural (in care, apropo, noi oamenii suntem doar oaspeti si pe care trebuie sa invatam sa-l respectam si conservam, pentru ca in iluzia noastra ca il detinem nu facem altceva decat sa-l distrugem). Din acest motiv, la sugestia inspirata a Laurei Petru, am numit aceasta tura NaTuraAltfel. Multumesc, Laura! O lista completa a turelor tinute pina acum gasiti aici.

Pentru a marca 1 an de existenta al NaTurei, m-am gandit sa organizez o editie aniversara si sa adresez o provocare colegilor de club (si oricaror alti alergatori), propunandu-le sa incerce sa alerge cu minim 1 kilometru mai mult decat distanta maxima pe care o alergasera pina atunci. Ideea a derivat dintr-un alt proiect, acela de a alerga 100 de kilometri pe ruta Resita - Timisoara, pe care initial il discutasem cu Florin Chindea si Diana Crainiceanu. Mi-am dorit sa implic cat mai multi alergatori, in incercarea ca fiecare sa-si depaseasca propriile limite. De aceea am inclus mai multe optiuni de distante disponibile de parcurs iar evenimentul a fost conceput nu ca un concurs intre alergatori ci mai degraba ca o intrecere a fiecaruia cu propriile limite.

Spre bucuria mea, in 22 noiembrie 2014 s-au prezentat la liniile de start 14 alergatori, toti reusind sa finalizeze cu succes cursa pe care si-au propus-o.

Va felicit pe toti, sunt mandru de voi! Din punctul meu de vedere, sunt in mod egal demni de toata lauda atit cei care au reusit sa alerge 12 km (in conditiile in care pina atunci alergasera maxim 8km) cat si cei care au parcurs distanta maxima disponibila, de 100 km; toti am reusit sa ne depasim limita actuala, si asta e tot ce conteaza: faptul ca ne-am pregatit, am indurat atit oboseala fizica cat si tentatia de a renunta, am strans din dinti si ne-am dus planul la bun sfarsit.  Probabil ca toti am descoperit la finalul acestei curse, ca faptul ca am avut taria sa continuam si sa trecem acea linie de sosire, indiferent unde a fost aceasta, ne-a transformat intr-o alta persoana, mai puternica si pe care nu o mai sperie atit de usor provocarile vietii. Daca am reusit sa facem asta, cu siguranta micile neplaceri ale vietii cotidiene nu ne mai afecteaza in aceeasi masura.

In mod special, tin sa il felicit pe Ionut Maran, nu atit pentru ritmul foarte bun in care a alergat cei 100 de kilometri, terminand cu mult inaintea noastra, a celorlalti 3 alergatori de la 100km, cat pentru determinarea de care da dovada continuand sa se antreneze desi consatenii sai il considera "nebun" si nu il pot intelege, mai mult, ii ingreuneaza situatia, asmutind cainii pe el, etc. I-am promis lui Ionut ca voi organiza o Tura Altfel in zona satului sau, pentru ca oamenii de acolo sa vada ca nu e singurul "nebun", ci dimpotriva suntem mult mai multi. Poate in acest fel il vor lasa in pace sa-si vada de ale lui.

In cazul meu, de ce am ales 100 de kilometri? Probabil ca mod de a ma revolta impotriva unei societati consumatoriste in care totul ne este adus mai aproape si facut mai facil si mai fara efort de atins. Acestea sunt toate iluzii, pentru ca tot ce se obtine in viata cere efort si multa munca.

Tot in ideea depasirii limitelor, am ales sa atragem atentia asupra Asociatiei Little People, care lucreaza cu copiii bolnavi de cancer. Daca noi, alergatorii, am incercat sa ne depasim limitele in plan sportiv, acesti copii si le depasesc zilnic, in incercarea de a duce o viata cat de normala posibil in conditiile in care se lupta zilnic cu o asemenea boala. Multumim, Little People!

Ma tenteaza deja ideea de a transforma acest eveniment de anduranta in alergare intr-unul anual, care sa atraga cat mai multi alergatori dornici de a se lupta cu propriile limite. Undeva pe parcursul cursei, colegul meu Olimpiu Porumb mi-a atras atentia asupra a doua indicatoare rutiere, indreptate in sensuri opuse; pe unul scria "Beograd 130km", pe celalalt "Timisoara 32 km". Suma lor: 100 de mile. Sa fie asta urmatoarea provocare? Vom vedea :-)

Sper ca paftaua oferita finisherilor din acest an sa devina un simbol al recunoasterii efortului depus de acesti "nebuni" frumosi in depasirea propriilor limite. Cum spunea cineva, singurul obstacol in calea implinirii viselor noastre suntem... noi insine :-). Va invit deci sa aveti curaj sa visati si sa va impliniti visurile, oricare ar fi acestea!