Alergare pe un tărâm magic. Parcul Copiilor din Timişoara

A 6-a zi în care mă trezesc la 6 dimineaţa pentru a ieşi să alerg sau să fac o plimbare. În celelalte dimineţi am avut o aliată strategică în această bătălie matinală. Azi se pare că balaurul cunoscut sub numele de Pat a răpus-o. Ştiu cum e... şi eu m-am luptat mult timp cu el. În continuare vă las o poză cu acest monstru, să înţelegeţi mai bine cât este de înfiorător...

Are o putere hipnotică asupra oamenilor şi este nevoie de mult antrenament şi meditaţie pentru a-l învinge. Secretul este să nu te laşi intimidat de pufoşenia lui. Altfel, vei ajunge în situaţia aliatei mele, care în această dimineaţă a fost căzută la pat. Incredibil, senzaţional, şoc... iată poza în care este devorată de acest patruped...

După ce am ţinut un moment de reculegere în memoria ei, m-am echipat cu cel mai bun echipament pentru această perioadă şi am ieşit la alergare. Afară era o atmosferă superbă, ploioasă, cu ceaţă. M-am îndreptat spre Parcul Copiilor din Timişoara, pentru a alerga pe malul râului Styx (zis şi Bega). Este localizat aproape de Narnia. Apare doar pe Apple Maps, dacă vreţi să folosiţi GPS-ul.

După ce am intrat pe tărâmul magic, a fost obligatoriu să fac un selfie. Nu de alta dar dacă nu faci poze şi nu postezi monitorizarea alergării, internetul nu va ştii că ai alergat :)).

Morpheus, dragă, ai luat prea multe pastile albastre şi roşii (tomatoes). Nu se poate fără să postezi pe Facebook. Până şi poza cu tine e luată de pe Facebook :)).

Revenind la subiect, în timp ce alergam, simţeam că sunt pe altă lume. Prin ceaţă se observau tot felul de creaturi. Mai întâi unicornii din poza de la început, apoi un semn sacru al indienilor din zonă. La final, am fost avertizat de o ciupercă magică să nu merg mai departe, deoarece hotarul dintre vis şi realitate este păzit de un monstru mult mai înfiorător decât Patul.

Nu am crezut Ciuperca Magică pe cuvânt. Să fim serioşi, cine ar lua în serios o ciupercă vorbitoare? Aşa că am alergat mai departe. Când m-am apropiat de hotar, am simţit că este prea multă linişte. Nici o vieţuitoare nu se afla acolo. M-am gândit că e prea de dimineaţă iar vieţuitoarele de birou încă nu s-au trezit. Dar nu, adevăratul motiv era Gardianul Public. Auzisem de el când eram mic. Am înţeles că avea o alimentaţie sănătoasă, bazată doar pe proteine din copii care nu erau cuminţi. Cum l-am zărit în depărtare, am înţeles că nu e de glumă, aşa că am luat-o la fugă până am ieşit de pe tărâmul magic.

Având în vedere că nu am fost cuminte anul acesta, mă bucur că nu m-am apropiat prea tare de Gardian. Îmi ajunge faptul că e supărat Moş Crăciun pe mine. Probabil din cauza asta alerg, pentru a-mi ridica moralul. În loc să aştept cadouri de la Moş Crăciun, îmi fac în fiecare dimineaţă cadou câte o doză de endorfine...