luni, 26 noiembrie 2012

Cum am alergat peste 77 km fără oprire la evenimentul Alergotura?

Cum am alergat peste 77 km fără oprire la evenimentul Alergotura?
Titlul este cu semnul întrebării pentru că şi eu mă întreb...
Sâmbătă 24.11.2012 asociaţia Alergotura a organizat în Timişoara un eveniment pentru a sărbători alergarea în grup cu numărul 500. În acest scop şi-au propus în mod simbolic atingerea unor obiective care să includă acest număr, cum ar fi 500 de minute şi 500 de kilometri. Planul era simplu, în intervalul 8 - 16:20 se organizau ture a câte 30 de minute la care putea participa oricine. Participanţii puteau alerga o tură sau mai multe, în funcţie de dorinţa şi antrenamentul lor.

Eu am mers la acest eveniment cu dorinţa de a alerga cât mai mult, însă dacă urma să simt vreo durere deranjantă la genunchi, atunci mă opream. Aşa am şi declarat cu o zi înainte, când m-am înscris, deoarece nu eram sigur dacă voi putea parcurge toată distanţa. Nu aveam emoţii la nivel cardio-respirator deoarece stau bine la acel capitol. Incertitudinea mea era strict raportată la picioare. Înainte de a pleca spre eveniment, pentru încălzire m-am dat pe muşchi şi articulaţii cu cremă pe bază de chili, pentru a vasculariza cât mai bine picioarele. Astfel încălzit, am ajuns la locul de întâlnire unde erau deja adunaţi organizatorii şi alţi alergători.

Cum am alergat peste 77 km fără oprire la evenimentul Alergotura?
Alături de Cătălin Miclăuş
Imediat a început prima tură, care m-a luat prin surprindere. Eu credeam că ei fac doar încălzirea şi stăteam relaxat să-mi beau băutura isotonică. Văzând că se îndepărtează în mod serios, i-am întrebat pe organizatori şi aceştia mi-au confirmat că evenimentul începuse. Aşa că am sprintat până am ajuns grupul. Pot spune că m-am integrat rapid, la propriu. Acea primă tură pentru mine era una de recunoaştere a traseului. Imediat l-am observat şi pe Cătălin Miclăuș care cu o zi înainte declarase că va alerga de la ora 8 până când poate, exact cum era şi planul meu. Aşa că am alergat amândoi cam în acelaşi ritm, pentru a face faţă provocării.

Turele începeau să treacă, plecau unii alergători, veneau alţii... bateriile noastre rezistau! A fost plăcut să văd la alergare oameni dragi mie sau oameni pe care-i respect. Am avut ocazia să stau de vorbă şi cu mulţi necunoscuţi, să observ oameni care se luptau pentru a-şi depăşi condiţia, care vroiau să mai alerge o tură deşi se vedea că erau obosiţi. Chiar m-a impresionat o fată care credea că va putea alerga doar o tură dar a alergat vreo 3 - 4 dimineaţa şi am revăzut-o şi mai târziu. A fost frumos să văd în mişcare persoane de toate vârstele, de la o fată de 10 ani până la un domn de 70. Iar oamenii de pe stradă ne aplaudau şi ne încurajau, un aspect inedit la care nu mă aşteptam.

Revenind la alergarea noastră, eu şi Cătălin Miclăuș am alergat relaxaţi până după km 65. De aici a început să ne fie mai greu la nivelul picioarelor dar nu într-un sens rău ci în unul firesc. După km 70 deja eram în stări spirituale şi ne emoţiona până şi o bordură care ne apărea în cale. Cele mai puternice stări transcedentale le aveam la nişte scări de pe traseu, unde mă întrebam cu ce am greşit să merit asta... Bineînţeles că i-am reamintit lui Cătălin Miclăuș citatul din Spirit of the Marathon: "Sometimes the moments that challenge us the most, define us!".
Eram bucuroşi că ne-au ţinut picioarele atât de mult şi ne rugam să mai rezistăm un pic, până la finalul evenimentului (ţineţi cont că alergarea a fost pe asfalt). Nici nu am simţit cum a trecut timpul în intervalul 8 - 15. Abia către final am început să conştientizăm. Bucuria a fost enormă când am încheiat ultima tură, alături de alţi alergători şi am trecut linia de sosire.

Cum am alergat peste 77 km fără oprire la evenimentul Alergotura?
Bilanţul pentru mine şi Cătălin Miclăuș a fost impresionant. Am alergat fiecare câte 77,57 km timp de 8h:23:35.
Dar şi pentru Alergotura bilanţul a fost impresionant, au reuşit să adune peste 1000 km, dublul distanţei la care sperau.
Pentru mine a fost un impuls spre un ultra-running pe o distanţă mai mare decât precedenta de 52,4 km.
Îi felicit pe organizatori şi pe toţi participanţii. A fost un eveniment frumos cu oameni minunaţi!
În mod special vreau să-l felicit pe Cătălin Miclăuș, colegul meu de suferinţă pe tot traseul. Maestre, ai tot respectul meu!

Poze de la eveniment aici

Reportaj pe Digi24 aici

2 comentarii:

Recomandări