sâmbătă, 21 iunie 2014

M-am îndrăgostit... de Pădurea Verde din Timişoara. Trail running-ul este soluţia ideală când te antrenezi pentru ultrarunning

M-am îndrăgostit de Pădurea Verde din Timişoara. Trail running-ul este soluţia ideală când te antrenezi pentru ultrarunning

Având în vedere că weekend-ul trecut am participat la Maraton Arad, mi-am alocat 5 zile de pauză pentru recuperare. Bine, recunosc, am şi alergat... fabuloasa distanţă de 1 km, în Belgrad, Serbia, unde am fost la un concert Iron Maiden, alături de Ciprian Ştefănescu. Dar ieri am simţit că pot reveni la "normal", mai exact la alergările mele din ultima vreme, din categoria "Fat Burn". Deoarece la acest tip de alergări mă interesează să alerg lejer, minim două ore la fiecare alergare, m-am gândit că Pădurea Verde este un loc mult mai bun decât pista de atletism... Şi am avut dreptate!

Întradevăr, pista de atletism de la Stadionul Ştiinţa din Timişoara este de o calitate foarte bună. Dacă vrei să te antrenezi serios pentru maraton pe o suprafaţă plată, acela este locul optim. Dar dacă nu te interesează distanţa sau viteza, ci doar durata alergării, nu prea are sens să te învârţi în cerc două ore. Pe viitor voi mai face totuşi alergări lungi şi acolo, pentru a deveni şi mai răbdător decât sunt acum. Iar când te antrenezi pentru ultrarunning, răbdarea este un factor cheie.

În ultima vreme am alergat de câteva ori la Pădurea Verde şi mi-a plăcut de fiecare dată. Faptul că alerg pe potecă, printre copaci, inspirând aer curat, îmi dă o stare de bine. Un alt factor pozitiv este suprafaţa de alergare, pământul, care este mult mai prietenos cu articulaţiile. Aşa că am apelat la pantofii pentru trail running, mai exact la perechea de Salomon XR Mission de care v-am povestit mai demult. Multă lume înţelege prin Trail Running doar alergare montană. Aşa este în mod normal dar atâta timp cât alergi pe o potecă, tot Trail Running este, nu? Mai ales pe "dealurile" din Timişoara. Ca fapt divers, am inventat un banc sec: Care este diferenţa între alergătorii de plat şi cei montani?... Diferenţa de nivel :)!

În articolul despre Maraton Arad am spus că mă antrenez pentru a alerga 100 de kilometri în toamnă (probabil pe traseul Reşiţa - Timişoara). Implicit, aceste alergări denumite "Fat Burn" nu se referă doar la slăbire. Un alt scop este de a obişnui organismul să folosească grăsimea cât mai eficinet ca sursă de energie. Şi bineînţeles, pregătesc mentalul pentru a alerga un număr cât mai mare de ore, în cazul în care a uitat chinul prin care a trecut la alergarea celor 86 kilometri de anul trecut. Aşa că nu mă mulţumesc doar cu alergări de două ore. Din când în când includ şi alergări mai lungi. Pe data de 28 iunie aş vrea să fac o alergare de vreo 6 ore, pe traseul Timişoara - Lugoj, alături de Vasile Stoica. Având în vedere că el vrea să parcurgă 12.000 de kilometri în scaunul cu rotile prin Europa, voi fi onorat să alerg alături de el măcar 60 de kilometri. Şi nu uitaţi, pentru a-şi îndeplini acest vis măreţ, Vasile are nevoie şi de susţinerea noastră. Putem să-l ajutăm cu donaţii pe pagina Galantom.

Ieri am ieşit din nou la Pădurea Verde pentru a sărbători alergarea "Fat Burn" cu numărul 20. Bineînţeles că a fost o alergare frumoasă, la care NU am atins viteza maximă de 38,2 km/h. Cum să nu-ţi iubeşti GPS-ul?

M-am îndrăgostit de Pădurea Verde din Timişoara. Trail running-ul este soluţia ideală când te antrenezi pentru ultrarunning. Fat Burn 20

2 comentarii:

  1. Cum vei putea folosi grasimea cat mai eficient, daca pana la ultra n-o sa mai ai? :)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Nu am cum să elimin toată grăsimea :). Dar trebuie să mai reduc din greutate, pentru a consuma mai puţină energie în timpul acelei alergări şi să supun articlaţiile la un impact mai mic.

      Ștergere

Recomandări