luni, 10 iunie 2013

Semimaratonul Virslilor 2013. Hunedoara - Deva

Semimaratonul Virslilor 2013 traseu

Pe data de 8 iunie 2013 am participat la Semimaratonul Virşlilor Hunedoara - Deva. Am vrut să particip datorită traseului inedit, cu start în Hunedoara şi sosire în Deva. Simţeam că nu sunt recuperat total după Hercules Maraton aşa că eram curios ce timp voi scoate în aceste condiţii. Deşi noaptea a plouat, în dimineaţa concursului temperatura a crescut destul de mult. Îmi era clar că va fi o cursă dificilă pentru mine, mai ales pentru că am aflat că vor fi urcări şi coborâri pe traseu şi o porţiune de 2 km cu teren accidentat pe câmp.

Semimaratonul Virslilor 2013 Castelul Corvinilor Hunedoara

Am ajuns de dimineaţă în Hunedoara, în faţa Castelului Corvinilor. Aici m-am întâlnit cu mai mulţi cunoscuţi din Timişoara, Arad, Bucureşti şi Cluj. După ce am stat puţin de vorbă, am făcut încălzirea şi la ora 9:30 ne-am îndreptat spre punctul de Start. Consider că acea oră a fost cam târzie mai ales pentru un concurs pe o vreme caldă. După ce a început cursa, m-a salutat în grabă tizul meu Florin Simion, i-am răspuns şi l-am văzut cum se îndepărtează. Planul meu era să încep mai încet şi dacă voi mai avea resurse, să accelerez mai târziu. A fost un plan bun pentru că nu mă simţeam în formă.

După veo 5 kilometri simţeam cum soarele bate tot mai tare şi se făcea tot mai cald. Eram conştient că asta va fi o problemă pentru că transpiram foarte tare, aşa că am fost atent să mă hidratez la toate punctele de alimentare. Totul a fost frumos până la kilometrul 12 când a venit porţiunea de offroad cu urcare şi noroi. Aici simţeam cum mă împotmolesc şi picioarele deveneau tot mai grele din cauza noroiului ce rămânea lipit de tălpi. Până la kilometrul 14 "m-am distrat" pe acel câmp. După ce am ajuns din nou la asfalt, a trebuit să mă opresc să dau jos tot noroiul care mă încetinea. Dar distracţia nu era gata, imediat a venit o porţiune de coborâre brutală care îmi amintea de aventura de la Hercules Maraton, doar că de această dată era o coborâre pe asfalt. După ce s-a terminat şi coborârea, am intrat într-o localitate şi traseul a revenit la normal, adică la plat. Vedeam în depărtare Cetatea Devei şi abia aşteptam să ajung cât mai aproape de ea. După o vreme am intrat în Deva şi am ajuns la Finish, cu timpul 01:41:30. Pot spune că este un timp acceptabil în aceste condiţii.

Semimaratonul Virslilor 2013 finish

Faptul că nu am fost în formă şi-a spus cuvântul. Altfel, se puteau scoate timpi buni la acest concurs. Dovada o reprezintă Cătălin Miclăuş care a reuşit un rezultat extraordinar de 1h:19. El este într-o perioadă de glorie acum, fiind într-o formă excelentă. Vă reamintesc rezultatul său de 2h:44 la maraton (42.2 km), de la Viena. Este dovada clară că prin antrenament şi perseverenţă se pot obţine rezultate foarte bune şi după vârsta de 30 de ani. Acest fapt îmi dă şi mie speranţe de mai bine deşi m-am apucat relativ târziu de alergare.

Alături de Cătălin, ne-am bucurat şi de prezenţa lui Dorin Mărgăuan, el având cea mai mare experienţă competiţională dar şi de viaţă. Ne-a demonstrat acest lucru prin frumoasele povestiri spuse pe drum.

Semimaratonul Virslilor 2013 grup

Vreau să o felicit şi pe Ioana Moldovan care a reuşit cu această ocazie să termine primul ei semimaraton oficial. Este o reuşită importantă pentru ea având în vedere că nu a fost cel mai prietenos teren iar căldura a fost destul de mare. Ce pot să spun, Ioana, să ne vedem cu bine la un maraton întreg şi poate anii viitori vom alerga împreună 246 km fără oprire la Spartathlon :).

Vreau să mulţumesc şi echipei din Arad care m-a încurajat pe traseu. Având în vedere că nu eram într-o formă foarte bună, m-a ajutat mult sprijinul lor moral. Felicitări pentru rezultatul obţinut la ştafetă şi să ne vedem cu bine pe 15 iunie la CROSUL ŞI SEMIMARATONUL JUDEŢULUI ARAD.

La final m-am întâlnit şi cu Dragoş Ciobanu care a reuşit un Personal Best la semimaraton. Felicitări!

Semimaratonul Virslilor 2013 Dragos Ciobanu

După ce am gustat renumiţii virşli şi m-am rehidratat, am profitat de ocazia oferită de organizatori de a face duş la Aqua Land. Ieşit cu o stare de spirit foarte bună de acolo, mă gândeam că urmează să vizităm Cetatea Devei. Dar a început să plouă, aşa că am renunţat pentru moment la acel plan. A trebuit să ne sacrificăm şi să mergem la pizza cât timp a plouat. Spre bucuria noastră, ploaia s-a oprit până ne-am luptat noi cu câte o pizza. Aşa că ne-am hotărât să ne aventurăm spre Cetatea Devei pe jos, deşi aveam posibilitatea să urcăm cu telecabina. A fost o experienţă interesantă care îmi amintea de urcările montane. Am ajuns în vârf, am admirat peisajul, am făcut câteva poze şi am pornit la coborâre. Aici a început cu adevărat aventura când am luat-o pe poteci cu noroi şi în final am ajuns într-o fundătură, după care am continuat să coborâm într-o combinaţie de mers cu alunecare. Până la urmă am ajuns cu bine jos, parcă întorşi dintr-o bătălie, plini de noroi. Am mai stat puţin în Deva după care am pornit spre Timişoara.

Deva

Pe final veau să vorbesc despre organizarea concursului. Având în vedere că a fost prima ediţie, a ieşit destul de bine. Mi-a plăcut că existau marcaje la fiecare kilometru, puncte de realimentare din aproximativ 5 în 5 kilometri, voluntari pe traseu, circulaţia dirijată pe anumite porţiuni, faptul că s-a putut face duş după concurs şi vizita la obiectivele turistice. Nu mi-a plăcut faptul că nu existau senzori pentru cip-uri la Start şi au fost pornite toate la ora 9:30 iar startul efectiv s-a dat la 9:34, astfel existând confuzie la final când toată lumea avea timpul cu 4 minute în plus. Dar s-a corectat repede această eroare şi nu au fost probleme. Numărul de participare era prea mare şi dintr-un material slab care se rupea după ce începeai să transpiri. A trebuit să alerg cu el mototolit în mână. Nici medalia "de jucărie" din plastic nu mi s-a părut cea mai bună idee, fiind prea mare. Dar are un design frumos deci nu este o problemă considerabilă. Cea mai mare problemă a fost în Deva unde circulaţia nu a fost oprită pe unele porţiuni şi a trebuit să ne strecurăm printre maşini, fiind destul de periculos. Despre porţiunea de drum cu noroi de pe câmp nu ştiu ce să spun. Ar fi un inconvenient dar în acelaşi timp este o provocare frumoasă, deci nu o pot pune la defecte.

Dacă e să trag linie, a fost o experienţă plăcută cu un traseu interesant, suficient cât să mă facă să îmi doresc să particip şi anul viitor. Felicitări tuturor, organizatorilor, voluntarilor şi participanţilor!

2 comentarii:

Recomandări