Chariots of Fire este un film artistic axat pe pregătirea şi participarea unor atleţi la Olimpiada din 1924 de la Paris. Dintre aceştia, personajele principale sunt Eric Liddell, un creştin cu convingeri religioase puternice şi Harold Abrahams, un tânăr evreu supus discriminărilor. În ciuda diferenţelor religioase, între cei doi se crează un raport competitiv pozitiv. Ambii sunt studenţi la Universitatea Cambridge din Anglia şi participă la mai multe competiţii naţionale.
Între timp, fiecare se loveşte de anumite probleme. Liddell întâmpină unele dificultăţi din cauza convingerilor religioase iar Abrahams este criticat de conducerea universităţii pentru că apelează la sfaturile unui antrenor porfesionist. Dar bineînţeles că reuşesc să treacă peste toate obstacolele, având obiective clare de îmbunătăţire a rezultatelor şi gândul la viitoarea Olimpiadă.
După multe antrenamente şi participări la concursuri, sunt selecţionaţi, alături de alţi colegi de la Cambridge, să participe la Olimpiada din 1924, la probele scurte de viteză. Rivalitatea dintre cei doi trebuia să ajungă la o concluzie în cadrul acelei Olimpiade. Dar cursul evenimentelor duce la un final neaşteptat, ambii atleţi fiind învingători. Dar pentru a vedea cum este posibil acest lucru, vă invit să vizionaţi filmul.
Pentru a face o comparaţie între stilurile de alergare diferite ale celor doi, Liddell are un stil prin care iese în evidenţă, înclinându-se prea mult pe spate şi mişcând exagerat mâinile. Aceste aspecte îi scad eficienţa, frânând prin înclinarea pe spate şi crescând consumul de energie prin mişcările exagerate ale mâinilor. Stilul lui Abrahams este mult mai eficient, perfecţionându-l datorită antrenorului său care-l învaţă să încline corect corpul înainte. Ca o notă personală, înclinarea nu trebuie să fie de la nivelul şoldului ci de la cel al gleznelor.
La final vă las un clip cu partea de început, care e posibil să vă motiveze să urmăriţi filmul sau să ieşiţi la alergare.
Între timp, fiecare se loveşte de anumite probleme. Liddell întâmpină unele dificultăţi din cauza convingerilor religioase iar Abrahams este criticat de conducerea universităţii pentru că apelează la sfaturile unui antrenor porfesionist. Dar bineînţeles că reuşesc să treacă peste toate obstacolele, având obiective clare de îmbunătăţire a rezultatelor şi gândul la viitoarea Olimpiadă.
După multe antrenamente şi participări la concursuri, sunt selecţionaţi, alături de alţi colegi de la Cambridge, să participe la Olimpiada din 1924, la probele scurte de viteză. Rivalitatea dintre cei doi trebuia să ajungă la o concluzie în cadrul acelei Olimpiade. Dar cursul evenimentelor duce la un final neaşteptat, ambii atleţi fiind învingători. Dar pentru a vedea cum este posibil acest lucru, vă invit să vizionaţi filmul.
Pentru a face o comparaţie între stilurile de alergare diferite ale celor doi, Liddell are un stil prin care iese în evidenţă, înclinându-se prea mult pe spate şi mişcând exagerat mâinile. Aceste aspecte îi scad eficienţa, frânând prin înclinarea pe spate şi crescând consumul de energie prin mişcările exagerate ale mâinilor. Stilul lui Abrahams este mult mai eficient, perfecţionându-l datorită antrenorului său care-l învaţă să încline corect corpul înainte. Ca o notă personală, înclinarea nu trebuie să fie de la nivelul şoldului ci de la cel al gleznelor.
La final vă las un clip cu partea de început, care e posibil să vă motiveze să urmăriţi filmul sau să ieşiţi la alergare.
Nici filmul asta (desi si mai vechi) nu-i de lepadat. http://www.imdb.com/title/tt0056194/?ref_=fn_al_tt_1
RăspundețiȘtergereSi in privinta stilului de alergare si inclinarea din sold sau gleze, pentru unii se pare ca nu a contat. :) http://www.youtube.com/watch?v=v2W_T77vwfQ
ȘtergereMulţumesc pentru recomandare! Am şi acel film pe lista de aşteptare ;).
ȘtergereIar despre video, îţi dai seama ce timp scotea dacă nu se înclina pe spate :))?
Cu placere!
ȘtergereAm mai vazut o recomandare si pentru un film ce a participat la Cannes anul asta. http://www.imdb.com/title/tt2384328/?ref_=rvi_tt (dar nu l-am vazut, nu stiu daca-i vizionabil au ba)
:)) N-a vrut sa-i bata chiar asa de tare pe ceilalti si a zis sa le mai acorde o sansa.
Chimia are o importanta din ce in ce mai mare in sport, mai ales in ultimii ani dar Johnson a fost genial. (de fapt este ca are doar vreo 46 de ani)