Pe data de 19 Mai am avut de ales între participarea la Semimaraton Internaţional Bucureşti sau să alerg alături de câţiva prieteni în zona Brebu Nou - Gărâna. Am ales a 2-a variantă pentru a îndeplini operaţiunea deloc secretă, Pisica. Întradevăr, cu cîteva săptămâni înainte s-au scurs nişte informaţii despre cum urma să alergăm pe o pisică, să o călcăm în picioare sau să o întindem pe o suprafaţă foarte mare. Vreau să fac un anunţ: Nici un animal nu a fost rănit în timpul misiunii. Am fost 4 şi ne-am întors nevătămaţi! Scopul a fost de a realiza o pictură frumoasă pentru eventualii extratereştri pasionaţi de feline.
Dar aceată misiune nu a fost una uşoară. Am avut şi anul trecut o tentativă dar din cauză că Sensei-ul nostru era rănit, pardon, răcit, a trebuit să ne mobilizăm într-un număr restrâns, mai exact doar doi discipoli. Acea luptă a fost cruntă, barbară, criminală şi a lăsat în urmă o victimă... Pisica decapitată...
În timpul acelei misiuni ne-am dat seama că am greşit traseul (eh, alergători de oraş...) deoarece nu am găsit Şarpele uriaş pe al cărui spate, ne-a atenţionat Sensei că va trebui să alergăm. Ne-am întors răniţi... în orgoliu, cu doliu în suflet pentru Pisica decapitată dar cum ştiam că are 9 vieţi, am spus că o vom readuce la viaţă altădată.
Şi timpul a trecut până a venit momentul să pornim din nou la luptă. Dar de această dată am avut parte de un aliat strategic, venit tocmai din Ţările Calde sau Meleagurile Unite. Cu forţe proaspete şi cu un Sensei sănătos, am plecat din nou la drum, în căutarea Pisicii pierdute. Ni s-au alăturat şi doi câini, probabil induşi în eroare de numele misiunii noastre.
De această dată eram hotărâţi să nu ratăm traseul. Eram înarmaţi până în dinţi cu GPS-uri, care bineînţeles că arătau distanţe diferite deşi eram grupaţi foarte aprape unul de altul. Pun pariu că dacă aveam şi busole, ar fi avut opinii divergente despre unde e Nordul. Dar având în vedere că Sensei cunoştea zona şi mai presus de atât, avea cel mai nou Garmin, am hotărât de comun acord că el are dreptate. Orice dubiu a dispărut când, după trecerea pe poteci secrete, doar de Sensei ştiute, am zărit acea creatură magică, Şarpele uriaş...
Am avut noroc să-l găsim dormind, aşa că am putut alerga liniştiţi pe spatele lui. Totuşi, eram în mare pericol, ne-a atenţionat Sensei. Acest şarpe are un somn adânc dar se trezeşte instantaneu când simte o cadenţă sub 180 paşi / minut. Am avut ceva emoţii pentru camaradul nostru venit de departe deoarece a ales să parcurgă acest drum călare. Evident că ne-am gândit de la început la confortul lui, când pentru a-l echilibra, i-am pus în spate un rucsac plin cu sticle de apă, isotonic, cărămizi şi alte lucruri utile iar la gât un aparat foto performant. Dar a luptat ca un adevărat erou şi a supravieţuit!
Bucuroşi că am depăşit acel obstacol, ne-am continuat drumul până am ieşit din pădure. Aici ne aştepta Şarpele de beton de care nu ne era frică. Îl ştiam foarte bine deoarece trăieşte în special la oraş. De aici începea drumul de întoarecere spre bază. Ştiam că nu va fi uşor, mai ales pentru mine, deoarece cu o noapte înainte dormisem doar o oră. În unele momente mă întrebam dacă întradevăr alergăm prin Ţara Minunilor sau doar am vedenii din cauza lipsei de somn. Un adevărat mister a fost în momentul în care am remarcat în depărtare Unicornul-Lup-Câine-Berbec. Am o vârstă, nu mai cred în poveşti cu unicorni... Dar vă spun, el era!
După acest moment am ieşit din Lumea Basmelor şi am revenit cu picioarele pe pământ, la propriu, când s-a terminat asfaltul. Eram din nou la Brebu Nou, parcă treziţi dintr-un vis cu creaturi magice şi eroi de poveste. Am făcut un ultim popas pentru a fi imortalizaţi într-un tablou modern, după care ne-am îndreptat voioşi spre Căsuţa Fermecată, unde ne aştepta Zâna cea Bună cu cele mai bune bucate, bineînţeles...
Meleagurile Unite :))
RăspundețiȘtergereFoarte tare povestea! Pune-o la colecție pentru atunci cînd vei publica o carte. ;)
E de citit la copii, cu voce șoptită și cuvinte prelungi.
Narcis, probabil în viitor blogul va fi precum o carte.
ȘtergereAşa că scriu fără grabă, câte o pagină din când în când :)...
foarte fain! Felicitari! (asa, cu jumatate de voce. De fapt, sint plin de invidie! :) )
RăspundețiȘtergereMulţumesc! O invidie pozitivă poate fi constructivă :).
ȘtergereMultumesc, a fost oplacere sa imi reamintesc. Data viitoare sigur in alergare...
RăspundețiȘtergereCu plăcere! Să ne revedem cu bine ;).
ȘtergereFain!
RăspundețiȘtergereCe e cu conducta aia?
Uite ce s-a intamplat la Felix in w-end :).
http://strada-fermei.blogspot.com/2013/05/baile-felix-trial-race.html
Nu ştiu ce e cu conducta.
ȘtergereŞi felicitări pentru Baile Felix Trial Race!
Mult succes în continuare!
Conducta face parte din sistemul de colectare a apei din zona Semenic... e un sistem vechi și fain, care adună apa din pâraiele de pe munte + ce scot pompele din lacul Trei Ape (brațul dinspre Gărâna), o canalizează și transportă înspre Prislop și un pic mai încolo, de unde i se dă drumul la vale (se intersectează cu șoseaua de la Văliug la cantonul Șafra) unde ajunge la Breazova, ceva mai jos de Văliug și acționează o mică hidrocentrală :)
RăspundețiȘtergereFlorin, ai posibilitatea să ne spui cât din alergare a fost pe drum forestier și cât trail evectiv?
Mulțumim, spor!
Mulţumesc pentru informaţii!
ȘtergereNu mai ştiu exact proporţia dar am alergat pe forestier de la Trei Ape până când am intrat pe lângă acel canal, după care am ajuns la conductă şi în final am ieşit pe drumul asfaltat.
Florin, pe cand o noua alergare pe acolo?
RăspundețiȘtergereSalut Marius!
ȘtergereMomentan nu am nimic planificat. Dar când voi mai alerga în zona Brebu Nou - Gărâna, te anunţ ;).