Primii mei 2 ani de alergare. Povestea merge mai departe

Pe 12 Septembrie 2013 am împlinit 2 ani de alergare în care am acumulat 4451 km. Anul trecut, când am împlinit un an, am făcut un scurt rezumat aici. Acel prim an a fost o etapă de lansare, în care am evoluat foarte repede până la un anumit plafon. Se pare că fiecare persoană are un plafon nativ. Eu am devenit conştient de el abia în acest al 2-lea an în care evoluţia nu a mai fost atât de rapidă precum în primul. Întradevăr, sunt impresionat de faptul că plafonul meu la semimaraton este undeva la 1h:30 iar la maraton este de aproximativ 3h:15. Aceste rezultate le-am obţinut în primul an fără să mă concentrez prea tare pentru obţinerea lor.

În al 2-lea an am realizat recorduri personale cu timpi relativ apropiaţi de cei din primul an, mai exact 1h:28 la semimaraton, la Novi Sad şi 3h:14 la Maratonul Regal. Cu aceste ocazii am înţeles că distracţia abia începe şi că de acum înainte va fi nevoie de mai multă muncă pentru a-mi îmbunătăţi timpii într-un mod considerabil. Poate asta e partea frumoasă a alergării, îţi oferă un obiectiv etern de a fi tot mai bun... iar când devii mai bun decât erai, îţi doreşti din nou să devii mai bun. Iar cum recordul mondial la maraton este de 02:03:38, avem spre ce tinde până la sfârşitul vieţii, indiferent cum ne vom situa faţă de el până atunci. Pardon, indiferent cât timp va dura până îl vom doborî, asta ca să păstrăm tonul optimist :).

Trebuie să recunosc totuşi că în a 2-a jumătate a anului nu m-am putut antrena la capacitate maximă, din diferite motive ce ţin de uşoare accidentări sau timp. Aşa că mă bucur pentru că m-am menţinut la un anumit nivel şi nu mi-am pierdut din formă. Partea bună e că am participat la multe competiţii şi am continuat să acumulez experienţă. Deşi au trecut 2 ani, îmi dau seama că sunt abia la început şi mai am multe de învăţat. Sunt curios cum va decurge al 3-lea an. Dar trecând peste recorduri şi rezultate la alergare, nu pot să nu mă bucur privind în urmă. În aceşti ani mi-am schimbat radical modul de viaţă. Dacă mi-ar fi spus cineva acum 2 ani că voi alerga 4451 km, aş fi râs copios cu mâna pe burtă. Aşa că indiferent de rezultatele obţinute, mă bucur că am ales această cale care mi-a schimbat viaţa. Iar pe viitor ştiu că vor veni şi rezultatele mai bune dacă mă voi antrena în continuare şi voi depune mai mult efort, la propriu.

Pe lângă pasiunea pentru maraton mai am şi anumite fantezii ce ţin de ultrarunning. Mai exact, ca un obiectiv pentru viitor am participarea la Spartathlon (246 km). Sunt conştient că încă nu am antrenamentul necesar, deci ediţia din 2014 mi se pare prea devreme. Şi oricum, pentru a putea participa este necesară trecerea unei etape de calificare care constă fie în terminarea unui ultra de 100 km sub 10h:30, fie terminarea unuia peste 200 km. Varianta cea mai apropiată pentru calificare am găsit-o la UltraBalaton (212 km) care se desfăşoară în luna iunie, în Ungaria, în jurul lacului Balaton. Bineînţeles că nu mă simt pregătit momentan pentru aşa ceva dar până în iunie 2014 sper să acumulez antrenament suficient. Partea bună e că vine iarna şi mă voi putea axa pe alergări lungi.

Vreau să mai subliniez un aspect pe care l-am observat în aceşti 2 ani. Nu are legătură cu alergarea în sine ci cu oamenii. Am observat şi în domeniul alergării lucruri tipice din viaţa de zi cu zi. De exemplu, când am obţinut rezultate foarte bune, mulţi oameni îmi arătau respect şi îmi aduceau cuvinte de laudă. Iar în perioada când nu mi-a mers atât de bine, dintre aceiaşi oameni care mă lăudau la început, acum mă priveau cu superioritate sau îmi adresau cuvinte ironice. Îmi dau seama că oamenii caută perfecţiunea, de multe ori în alte persoane, pentru că este mai uşor să ridici pe cineva pe un piedestal şi să-i admiri reuşitele decât să te axezi pe propria evoluţie. Cu această ocazie vreau să precizez încă o dată că sunt un simplu om care aleargă, cu calităţile şi defectele lui. În nici un caz nu sunt perfect, nu am doar reuşite, fac multe greşeli şi am numeroase eşecuri.

Revenind la alergare, după data de 12 Septembrie, am început al 3-lea an participând la două competiţii, Oradea City Running Day, pe 15 Septembrie şi proba de semimaraton din cadrul Maratonului Timişoara, pe 22 Septembrie. Următorul concurs ar trebui să fie Maraton Internaţional Bucureşti, pe 6 Octombrie. Dar momentan mă doare o tibie şi în funcţie de cum va evolua durerea, voi ştii dacă sunt în stare să particip. Sunt puţin în urmă cu articolele pe blog, sper să reuşesc să scriu câte ceva şi despre acele evenimente. Până atunci, vă doresc mult succes la alergare sau orice alt sport!