Oradea City Running Day 2013

În articolul precedent în care vorbeam despre primii mei 2 ani de alergare, spuneam că sunt puţin în urmă cu articolele pe blog şi sper să reuşesc să scriu câte ceva şi despre evenimentele la care am participat după data aniversară. Aşa că voi vorbi acum despre semimaratonul de la Oradea.

Pe data de 15 Septembrie 2013 am participat la Oradea City Running Day care s-a aflat la a 3-a ediţie şi a găzduit Campionatul Naţional şi pe cel Balcanic la semimaraton. Aceste campionate erau destinate profesioniştilor iar amatorii participau în cadrul Semimaratonului Internaţional. Ştiam de anul trecut că evenimentul este foarte bine organizat, aşa că eram nerăbdător să particip. În plus, era o bună ocazie pentru mine de a vedea în ce formă sunt după mai bine de două luni în care nu m-am putut antrena într-un mod complet, având doar alergări lejere în mare parte.

Când am ajuns în Oradea, m-am bucurat să văd că vremea este optimă pentru alergare. Era răcoare iar cerul înnorat. În lumea alergării asta se numeşte vreme bună :)! Am mers la Oradea împreună cu doi prieteni din Timişoara, Claudiu şi Mario iar acolo m-am întâlnit şi cu alţi cunoscuţi. Printre aceştia, m-am bucurat să-i revăd pe Daco Tod şi Unterweger Roland, din Arad, nişte oameni cel puţin la fel de pasionaţi de alergare ca mine. M-am bucurat să mă întâlnesc şi cu Dani Creţ din Oradea, pe care-l ştiam de mult timp de pe internet dar nu am avut ocazia să ne cunoaştem personal până acum. O primă ocazie era să o avem la Vienna City Marathon dar nu ne-am sincronizat. Pe lângă aceştia, la linia de Start bineînţeles că m-am întâlnit cu mulţi cunoscuţi din Timişoara.

Pentru această cursă nu aveam un obiectiv anume deoarece nu ştiam în ce formă sunt după cele două luni de alergări lejere. Mi-am propus doar să alerg constant şi să văd la final ce rezultat obţin. Pe primii kilometri m-am abţinut cât am putut să nu cresc viteza prea tare iar pe următorii am încercat să menţin un ritm mai rapid dar care să nu mă epuizeze prea repede. Pe traseu atmosfera era frumoasă, menţinută de numeroşii voluntari care ne încurajau şi ne ofereau apă sau isotonic la punctele de revitalizare. În aceste condiţii nici nu mi-am dat seama cum a trecut timpul şi am ajuns la Finish în 01:32:21. Aici am primit cea mai frumoasă medalie de semimaraton de până acum şi am avut parte de cei mai buni biscuiţi gustaţi vreodată. Iar acesta nu era doar efectul alergării, chiar erau cei mai buni biscuiţi. Păreau făcuţi de casă după o reţetă specială. Iar medalia are o calitate excepţională. Cred că este făcută de acelaşi producător care s-a ocupat şi de medaliile pentru IronMan Oradea 2013.

Mai târziu am aflat că am terminat pe locul 23 la general, din 171 de finalişti şi pe locul 9 la categoria de vârstă. Având în vedere că nu aveam speranţe prea mari după perioada fără antrenament complet, pot spune că sunt mulţumit de rezultat. Un singur aspect negativ ar fi. La ieşirea de pe un pod, unde era inclusă o întoarcere la 180 de grade, am forţat mai tare pe un picioar şi am simţit o întindere la nivelul tibiei. Pe moment nu am simţit nici o durere dar aceasta a apărut după concurs şi mi-a oferit ceva emoţii având în vedere că peste o săptămână urma să particip la Semimaraton Timişoara.

Adevăratul erou al cursei a fost Soare Nicolae, care a câştigat atât Campionatul Naţional cât şi pe cel Balcanic, stabilind un nou record naţional la tineret, cu timpul de 01:04:26.
La amatori, Unterweger Roland a obţinut o clasare extraordinară, pe locul 2, cu timpul 01:18:09.
Pentru acest eveniment am doar cuvinte de laudă. Se simte pasiunea cu care este organizat, fiind o adevărată atmosferă de sărbătoare în acea zi. Acesta şi semimaratonul din Arad au cea mai bună organizare, dintre toate semimaratoanele la care am participat până acum. Felicitări organizatorilor şi voluntarilor!